Dupa atatea postari,in care m'am deschis publicului,cu o vaga usurinta,aproape iesita din comun,am constatat,tragic,ca nimeni nu ma vede cu adevarat. "Nu pot vedea sufletele"...dragut,nici eu,ce'i drept. Insa,mereu am admirat subiectivitatea ce inca isi pastreaza misterul,ce...atat de frumos,ne face pe noi sa descifram ceea ce se afla in spatele cuvintelor.
Pot spune ca mereu am fost adepta discutiilor deschise si ample. Pe teme din viata. Mereu mi'am terorizat the only friend,care acum "it's gone", cu o replica specifica'mi "Vorbeste'mi despre viata". Nicioada nu am primit raspunsuri care sa ma multumeasca...dar,ce'i drept nici nu cred ca exista vreunul.
Poate parea surprinzator,insa niciodata nu am fost buna la romana. Lucru ce m'a cam "scos din pepeni",astfel incat am decis sa continui pe un drum "real". Sincer,mereu am fost fascinata de fizica,inca dintr'a 6'a cand ni s'a spus "Fizica este stiinta ce studiaza totalitatea fenomenelor din natura",mda...pana si azi imi amintesc asta atat de limpede.
Honestly...ma cam sperie oamenii. Nu pentru ca nu as fi ca ei,sau pentru ca nu as fi om,ci pentru ca...nah,cateodata nu le inteleg rostul actiunilor. Dar,va rog,pastrati'va diplomatia si nu ma luati cu "si tu esti om",credeti'ma...imi amintesc asta de fiecare data cand ma scol la 7 si ma gandesc ca am prima ora mate. Yeaaah...awesome!!!!
Nu inteleg scopul postarii. Insa,in ultimele zile,o serie de "chestii", m'au cam bulversat,facandu'ma sa gandesc si mai aiurea decat obisnuiam. Astfel am decis sa mai las filosofatu' deoparte si sa fiu inca o banalitate intr'o lume banala.
P.S. Urasc eclerele si carnea de pui. Nu imi place sa fac curat si sa dau senzatia oamenilor ca pot avea incredere in mine. Intr'adevar,pot,numai ca...m'as simti eu incarcata. Nu suport responsabilitatile...si sa fiu acuzata de tampenii gen "insensibilitate".Si sunt destul de materialista,dar wtf man,pana la urma,cat traim pe pamant trebuie s'o facem cat mai bine..cand voi muri,o sa ma gandesc si la cealalta mantuire.
joi, 19 mai 2011
marți, 17 mai 2011
Sunday after the fight
...Atatea vise au fost spulberate cu o dulce nepasare.Sau,cel putin,asa se credea. Fara a se sti ca totul are un motiv...s'a preferat distrugerea a tot ceea ce pana atunci se obisnuia a numi 'frumos'.
...In sinea ei stia ca acesta e singurul mod in care ii putea reda aripile,ce pentru un moment fusesera impietrite.
In ciuda milioanelor de pauze,in ciuda milioanelor de ganduri contradictorii ce ii cereau o pauza,ea a ales sa mearga inainte. Nu pentru ca asta ar fi vrut,ci pentru ca,din nou,a ales fericirea altora in ciuda fericirii sale.
...Simtea durerea. Dar,nu mai conta...desi,foarte egoist,facuse ceva ce stia ca trebuia facut. Sufletul ei zbura ca un zmeu in propriu'i corp. Se simtea,insa,atat de moarta. Nu pentru ca nu voia sa traiasca ci pentru ca nu voia sa fie din nou acuzata si invinovatita pentru suferinta celorlalti.
...Desi niciodata nu va intelege de ce,iarasi a ales singuratatea ca apogeu al vietii. Nu ii placea neaparat asta,dar stia ca daca va continua sa o tina legata de ea,nu va mai putea zbura. Nici ea nu era atat de dura,incat sa faca abstractie de si mai multe sentimente...ale celor din jur. Stia ca,facuse deja abstractie de sentimentele sale,mult prea mult. A incercat mereu sa le ignore,incat ele au coplesit'o...totul limitandu'se la a fi slab.
...Nu stiu scopul actiunilor mele,insa cunosc urmarile.
For one last time,look me in the eyes,
Just,tell me we're above the seven skies.
We don't want to know what's behind our sweet lies.
...
We are feeling,even now,how's the fight,
But,we can make it fly,like a blue-eyed kite
Hold my hand and let's just join the night.
...
Here's a never ending story to be continued...
vineri, 15 aprilie 2011
No Future.
...Doi ani,wow,chiar doi.Ciudat era ca,tocmai cand uitasera ,au trebuit sa'si aminteasca...Amintirile nu aduc niciodata nimic bun...Insa,acum...o singura amintire fusese de ajuns pentru a capta un zambet si alte regrete..."The present is a gift",probabil ca putini au inteles insa ceea ce voia de fapt sa insemne.
Amintirile s'au materializat prin cuvinte...pe care acum chiar el le rostea si,poate ca regreta...
Pff,partea ciudata era ca,pana si el stia ca nu este personajul principal in aceasta opera a unui viitor trecut.
....
"Exista mai multe cai,ce duc la acelasi adevar"...la multi ani!
marți, 5 aprilie 2011
joi, 24 martie 2011
Aceeasi stare.
...Aproximativ un an.Aproape ca mi'am cultivat infantilitatea. Cat de mult pot uri faptul ca nu am dat importanta lucrurilor marunte din viata mea,ca un simplu "buna".Dar,pe deoparte ma bucur,nu stiu din ce motiv,pur si simplu...
Azi,am resimtit acel sentiment.De pierdere completa.Nu'l pot descrie,nu prea vreau asta.Numai ca,ma bucur ca nu l'am uitat.Nu m'am schimbat intr'atat de mult incat sa nu'mi mai pot aminti.Pe atunci ma deranja aceasta stare.Fiecare rand ctit ma facea sa ma simt si mai neputicioasa si mai proasta si mai inexistenta.Dar imi placea,caci voiam sa descopar misterul.Acum stare ma binedispune,ma linisteste,ma calmeaza.Imi demonstreaza ca inca mai am amintiri,amintiri ce'mi marcheaza fiecare gand,fiecare pas...
Ciudat e ca,lucrurile s'au schimbat atat de mult in jurul meu,oamenii s'au schimbat atat de mult...dar acele cuvinte,ele sunt la fel.Acel sentiment e la fel.Acest lucru ma face sa uit de toate grijile inutile ce'mi apasa mintea.Dezamagirea provocata de lume dispare.Aproape ca nu mai simt repulsia fata de ei...wow!
Cred ca sunt fericita...si,de asemenea,cred ca fac cea mai mare prostie din toate timpurile,ma hranesc cu amintiri.Nu "din",ci "cu"....Dar e ok.E ok pentru ca trebuia sa'mi revin...nu stiam ca asta e calea.Se pare ca a venit singura la mine...cand nu o mai cautam.
De la un subiectivism impartial,evoluez la unul extrem de personal.Cred ca acum sunt eu.Ciudat,dar...chiar asta sunt eu.In cele din urma,am inteles o mare parte din cuvinte,pentru ca acum sa'mi amintesc cat de bine era cand nu le gaseam sensul,rostul,viata.
....
Ploaia mi'a luminat viata atunci...si cred ca de fiecare data cand va ploua voi putea adormi linistita,gandindu'ma ca nu mai am ce pierde.Ciudat este,insa, ca acum nu ploua. :)
Azi,am resimtit acel sentiment.De pierdere completa.Nu'l pot descrie,nu prea vreau asta.Numai ca,ma bucur ca nu l'am uitat.Nu m'am schimbat intr'atat de mult incat sa nu'mi mai pot aminti.Pe atunci ma deranja aceasta stare.Fiecare rand ctit ma facea sa ma simt si mai neputicioasa si mai proasta si mai inexistenta.Dar imi placea,caci voiam sa descopar misterul.Acum stare ma binedispune,ma linisteste,ma calmeaza.Imi demonstreaza ca inca mai am amintiri,amintiri ce'mi marcheaza fiecare gand,fiecare pas...
Ciudat e ca,lucrurile s'au schimbat atat de mult in jurul meu,oamenii s'au schimbat atat de mult...dar acele cuvinte,ele sunt la fel.Acel sentiment e la fel.Acest lucru ma face sa uit de toate grijile inutile ce'mi apasa mintea.Dezamagirea provocata de lume dispare.Aproape ca nu mai simt repulsia fata de ei...wow!
Cred ca sunt fericita...si,de asemenea,cred ca fac cea mai mare prostie din toate timpurile,ma hranesc cu amintiri.Nu "din",ci "cu"....Dar e ok.E ok pentru ca trebuia sa'mi revin...nu stiam ca asta e calea.Se pare ca a venit singura la mine...cand nu o mai cautam.
De la un subiectivism impartial,evoluez la unul extrem de personal.Cred ca acum sunt eu.Ciudat,dar...chiar asta sunt eu.In cele din urma,am inteles o mare parte din cuvinte,pentru ca acum sa'mi amintesc cat de bine era cand nu le gaseam sensul,rostul,viata.
....
Ploaia mi'a luminat viata atunci...si cred ca de fiecare data cand va ploua voi putea adormi linistita,gandindu'ma ca nu mai am ce pierde.Ciudat este,insa, ca acum nu ploua. :)
marți, 15 martie 2011
Putere
Acele pauze,pe care le cerem,le imploram,se spulbera in holograma zilei de maine.Orizontul devine finit si putem pune bariere.Nu mai putem evada.Suntem proprii nostri prizonieri,intr'o carcera de gheata ce nu simte caldura.
Razboaiele psihologice,ce se desfasoara in acele minti obosite, nu vor sa mai ia sfarsit.
...
Apoi,exista momentele de pauza.
Respir!
Traiesc!
Respir!
....
Reincepe totul.Haosurile acestea ne devoreaza simturile.Deodata suntem orbi,muti,surzi.Imaginea e distorsionata si ramane panica.Frica e constructiva.Nu te lasa!Te urmareste!E,oricum,cu tine oriunde te'ai ascunde.Pacat!Parerea de rau este produsa de lipsa gandirii,de lipsa vietii din moarte...barierele sunt puse,deja stim totul.
...
Oameni ce se tem de cunoastere suntem si noi?Ce vom face atunci?Cand,niciun secret nu va mai exista?!
...
Apoi,exista momentele de panica.
Nu am aer!
Nu pot trai!
Nu am aer!
....
Umanism stupid!
sâmbătă, 12 martie 2011
marți, 22 februarie 2011
Diferite.
Prepared for new horizons.
So fucked up!
...
[Atat de stupid,gri si inconjurator,aleatoriu si provizoriu.Clar-obscur,scurt,curat,maret...lunatic.]
And now,I think it's time to listen to another happy ending story.
So fucked up!
...
[Atat de stupid,gri si inconjurator,aleatoriu si provizoriu.Clar-obscur,scurt,curat,maret...lunatic.]
And now,I think it's time to listen to another happy ending story.
duminică, 13 februarie 2011
Don't Crush Me.
"All I know, Is all I feel
But I'm afraid to feel it
Don't crush me
Don't break me
Been trying to turn the end around
But I can see it coming
Don't rush me
Don't wake me
Make me forget"
But I'm afraid to feel it
Don't crush me
Don't break me
Been trying to turn the end around
But I can see it coming
Don't rush me
Don't wake me
Make me forget"
joi, 3 februarie 2011
Fiind viu pentru a putea ingropa...
...si sufletul si spiritul si trupul
...si mintea si gandirea si luciditatea
...si iubirea si ura si normalitatea
...si diferenta si egalitatea si vorbele
...si zambetele si lacrimile si soaptele
...si multimea si individul si manipularea
...si linistea si zgomotul si uitarea
...
...si victima si agresorul si martorul
...si binele si raul si nimicul
...si totul si mediocritatea si nepasarea
...si raspunsul si circumstanta si intrebarea
...si luminile si intunericul si griul
...si raiul si iadul si purgatoriul
...
...si pe mine si pe tine si pe noi
...si moartea si viata si un alt razboi
Scriind asta incercam sa explic lumea.Sau,poate doar sa o inteleg intr'un oarecare interes personal extrem de egoist.Oricum,eu sunt eu,iar voi?
...si mintea si gandirea si luciditatea
...si iubirea si ura si normalitatea
...si diferenta si egalitatea si vorbele
...si zambetele si lacrimile si soaptele
...si multimea si individul si manipularea
...si linistea si zgomotul si uitarea
...
...si victima si agresorul si martorul
...si binele si raul si nimicul
...si totul si mediocritatea si nepasarea
...si raspunsul si circumstanta si intrebarea
...si luminile si intunericul si griul
...si raiul si iadul si purgatoriul
...
...si pe mine si pe tine si pe noi
...si moartea si viata si un alt razboi
Scriind asta incercam sa explic lumea.Sau,poate doar sa o inteleg intr'un oarecare interes personal extrem de egoist.Oricum,eu sunt eu,iar voi?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)