...hmmm mai nou,mi'a revenit cheful de blogareala.Desi,adesea,obisnuiam sa scriu cand aveam o stare "anume",acum pur si simplu vreau sa....scriu,fara a exprima vreo emotie sau vreo traire. I'm so...chill.
Si asta,pentru ca mai nou nu prea mai simt chestiile profund,incat sa le pot relata,transpune in cuvinte.Acum,traiesc destul de superficial...am o minte limpede,adesea bombardata de cate'o amintire.
...
Mi'a disparut si sursa de inspiratie,probabil,acum mult timp;numai ca traiam eu in umbra'i,in amintirea'i...era o dependenta idioata si stupida.Dar,cu dependentele m'am obisnuit deja.Sunt prea slaba pentru lumea asta,prea fraiera....Where were you when I needed you the most?Where were you yesterday?Where are you now?...and,unfortunately,the most important shit...where am I now? ...Inca odata inchisa pe undeva,intr'un loc iragiungibil.Cautarea asta de sine ma deprima...si inca cum.
...
Si iarasi,dupa o perioada ok,de calm si pace si normalitate,se reinstaureaza panica,amintirele cretine ce te devoreaza...faptul ca stii cum a fost si cum numai e si multitudinea de alte obiecte materiale ce fac lumea sa ma priveasca cu mirare,cateodata dispret...cateodata ura. Felul meu de a fi diferita,nu este neaparat cel mai bun.
...
I'm too weak for this world.
duminică, 23 octombrie 2011
joi, 6 octombrie 2011
Metastaza de culoare
Asteapta nerabdatoare ziua de maine. Nu prentru ca o intereseaza neaparat viitorul,ci pentru ca trecutul continua sa o bantuie. Nerabdarea e inlocuita de tot felul de ganduri sinistre,macabre. Sarcasmul ei incolor niciodata nu a fost inteles de lume. Poate de 2 persoane,pe aici pe 'colo...
Continua sa traiascain aceeasi ironie a sortii,in acelasi noroc chior al oportunitatii.Nu merita nimic din ce are.
Oricat de mult ceilalti ar refuza sa accepte,ea e tot aceeasi.Persista infantilitatea,sufletul unui copil caruia i se dau aripi.Aripile exista,dar ca'ntotdeauna ii e prea frica sa zboare.A cazut de atatea ori...desi,hm,culmea,statea pe pamant. Aceiasi ochi mari si ciocolatii,acelasi zambet larg deschis.Aceeasi naivitate,spontanietate...aceeasi frica de lumea,aceeasi logica abstracta,aceeasi filosofie de viata infecta.
Cel mai drastic lucru pentru ea aceleasi sentimente de om idiot. Nici macar acum nu intelege de ce aia si aia ...de ce viata ei a luat intorsatura asta. De ce X ii rade'n fata zicandu'i "Vezi,Bianca,[...] ti'am zis ca nu se va intampla asa". Si,sincer ii pare rau.Chiar simte tristetea.Ce durere? Ce melancolie? Tristetea e cel mai pur sentiment dupa ura.
Si'o sa'mi iau viata si rulota si ma voi pierde printre fulgii de zapada al tarilor nordice. Da'mi 3 minute de viata in Alaska,scufundata'n zapada ce'ti inunda spiritul,si iti voi da tot ce am avut eu mai bun vreodata. :)
joi, 22 septembrie 2011
Ingerii din Purgatoriu
Lasa'ma sa'mi pacatuiesc pacatele,
la lumina aceleiasi lumanari aprinse,
in umbra unor cuvinte nespuse,
a stelelor apuse,rapuse...
Sub glasuri dulci,starnind tacerea
la tacere
si lumea la libertatile sufletelor de sticla,
acum in viata si moarte...
si'n purgatorii de oglinzi sparte.
Bury-Candva,printr'o toamna calduroasa
la lumina aceleiasi lumanari aprinse,
in umbra unor cuvinte nespuse,
a stelelor apuse,rapuse...
Sub glasuri dulci,starnind tacerea
la tacere
si lumea la libertatile sufletelor de sticla,
acum in viata si moarte...
si'n purgatorii de oglinzi sparte.
Bury-Candva,printr'o toamna calduroasa
joi, 8 septembrie 2011
Bai,ma vezi?!
Can you see me? Can you see...ME?
A trecut atata timp,in care am tot incercat sa ma destainui mie si voua. A trecut atata timp,in care nu aveam cuvinte pentru a descrie agonia.A trecut atat timp,in care am incercat sa supravietuiesc furtunilor de zapada din august.
Desi sunt un om slab,imi asum dualismul.Asum felul in care pot deveni o fiara,atunci cand apar cioburile...ce au mai ramas din visele mele,de mult sparte de aceeasi mana,ce candva,nu s'a temut sa distruga tot ceea ce era mai bun din mine.
Cel mai aiurea e cand fantasmele ce'ti bantuiau trecutul,nu dispar nici acum.Dupa "pumni de antidoturi"...dupa dizolvarea veninului ce'ti obscura gandirea...ele tot nu dispar.La fel de aiurea e felul in care te simti vanat,incoltit si cum alegi sa nu lupti,pentru ca ai obosit.
Lume!!!!Eu am obosit! Recunosc,eu nu lupt,pentru ca imi este extrem de lene.Si recunosc asta cu capul sus.Sunt mandra de mine,asa lenesa si hopeless.
Niciodata nu am luptat,dar obstacolele au trecut prin mine.Mereu am trecut si eu prin ele.Nu peste ele ci prin ele.Se crea o interdependenta,o simbioza bolnava...Lumea se prabusea asupra mea si eu continuam sa ma bucur de acest lucru,nefiind capabila sa ma ridic si sa spun "stop!".Nici acum nu spun,pentru ca nu am forta necesara.Pur si simplu nu pot.Nu stiu sigur daca vreau sa fiu tratata.:)
A trecut atata timp,in care am tot incercat sa ma destainui mie si voua. A trecut atata timp,in care nu aveam cuvinte pentru a descrie agonia.A trecut atat timp,in care am incercat sa supravietuiesc furtunilor de zapada din august.
Desi sunt un om slab,imi asum dualismul.Asum felul in care pot deveni o fiara,atunci cand apar cioburile...ce au mai ramas din visele mele,de mult sparte de aceeasi mana,ce candva,nu s'a temut sa distruga tot ceea ce era mai bun din mine.
Cel mai aiurea e cand fantasmele ce'ti bantuiau trecutul,nu dispar nici acum.Dupa "pumni de antidoturi"...dupa dizolvarea veninului ce'ti obscura gandirea...ele tot nu dispar.La fel de aiurea e felul in care te simti vanat,incoltit si cum alegi sa nu lupti,pentru ca ai obosit.
Lume!!!!Eu am obosit! Recunosc,eu nu lupt,pentru ca imi este extrem de lene.Si recunosc asta cu capul sus.Sunt mandra de mine,asa lenesa si hopeless.
Niciodata nu am luptat,dar obstacolele au trecut prin mine.Mereu am trecut si eu prin ele.Nu peste ele ci prin ele.Se crea o interdependenta,o simbioza bolnava...Lumea se prabusea asupra mea si eu continuam sa ma bucur de acest lucru,nefiind capabila sa ma ridic si sa spun "stop!".Nici acum nu spun,pentru ca nu am forta necesara.Pur si simplu nu pot.Nu stiu sigur daca vreau sa fiu tratata.:)
joi, 1 septembrie 2011
Hello September :)
Ce lipsa de chef de lume. Si de inspiratie.Si de tot.
...
Knock Knock Knockin' On Heaven's Door...
joi, 4 august 2011
miercuri, 27 iulie 2011
Ceva ce ma inspira...
I don't give a damn 'bout my bad reputation
You're living in the past it's a new generation
A girl can do what she wants to do and that's
What I'm gonna do
An' I don't give a damn ' bout my bad reputation
You're living in the past it's a new generation
A girl can do what she wants to do and that's
What I'm gonna do
An' I don't give a damn ' bout my bad reputation
duminică, 24 iulie 2011
Make it stop!
Sub adierea dulce a unor note muzicale tacute,rasuna aceleasi idei demult pierdute.
Singurele lucruri ce'mi traverseaza mintea,la ore tarzii ale noptii,sau ore fragede ale diminetii,sunt versurile melodiilor ce se revarsa in toata incaperea. De obicei,acum ceva timp,la ora asta era deja lumina afara. Acum pare ca'ntunericul si'a gasit locul. Pare ca nu mai vrea sa plece.S'a asezat relativ calm si lin.Ca si cum ar stii ca e momentul lui.Si il gusta din plin.Si il simte din plin.Si imi invadeaza singura bucata de intimitate ce inca nu a fost atinsa de rautatea exterioara.
Ora 4.32,mintea'mi este brusc invadata de tot felul de pasaje inexplicabile. Timpul trece greu.Parca simt asta. Dar...parca nu'mi displace.Mereu m'am miscat incet.Am actionat incet.Mereu am fost out of time.Cateodata l'as baga intr'un cufar si as arunca cheia in mare. Doar pentru a'l impiedica sa mai treaca pe langa mine.Doar pentru a ma impiedica pe mine sa'i mai simt efectele atat de dure. Cateodata mi'as dori sa'l pot controla.Sa'l dau inapoi.Cati dintre noi nu si'au dorit sa poata da timpul inapoi? "Daca as putea da timpul inapoi..." Ce fraza fumata.De atatea ori,dar cu aceeasi profunzime. Daca am putea da timpul inapoi.Dar,atat de trist si atat de fericit...nu se poate,
Ora 4.37,intrebari despre libertate. Oare eu sunt libera?Oare noi suntem? Ce este libertatea? Un concept,un fapt,o entitate? Nu stiu...stiu doar ca as vrea sa fiu libera,sa ma simt. As vrea doar sa'mi eliberez mintea de lume...lumea de mine. As vrea doar sa traiesc.As vrea doar sa respir.Si fiecare inghititura de aer sa fie transformata intr'o inghititura de viata. Sa ne hranim cu viata? Sa traim cu viata? Sau...doar sa traim.
Ora 4.42,momentan lipsa acuta de idei.Poate ca am obosit sa tot insir cuvinte "pe hartie". Poate ca doar ar trebui sa...ciudat insa,timpul a inceput sa treaca mai repede.
Singurele lucruri ce'mi traverseaza mintea,la ore tarzii ale noptii,sau ore fragede ale diminetii,sunt versurile melodiilor ce se revarsa in toata incaperea. De obicei,acum ceva timp,la ora asta era deja lumina afara. Acum pare ca'ntunericul si'a gasit locul. Pare ca nu mai vrea sa plece.S'a asezat relativ calm si lin.Ca si cum ar stii ca e momentul lui.Si il gusta din plin.Si il simte din plin.Si imi invadeaza singura bucata de intimitate ce inca nu a fost atinsa de rautatea exterioara.
Ora 4.32,mintea'mi este brusc invadata de tot felul de pasaje inexplicabile. Timpul trece greu.Parca simt asta. Dar...parca nu'mi displace.Mereu m'am miscat incet.Am actionat incet.Mereu am fost out of time.Cateodata l'as baga intr'un cufar si as arunca cheia in mare. Doar pentru a'l impiedica sa mai treaca pe langa mine.Doar pentru a ma impiedica pe mine sa'i mai simt efectele atat de dure. Cateodata mi'as dori sa'l pot controla.Sa'l dau inapoi.Cati dintre noi nu si'au dorit sa poata da timpul inapoi? "Daca as putea da timpul inapoi..." Ce fraza fumata.De atatea ori,dar cu aceeasi profunzime. Daca am putea da timpul inapoi.Dar,atat de trist si atat de fericit...nu se poate,
Ora 4.37,intrebari despre libertate. Oare eu sunt libera?Oare noi suntem? Ce este libertatea? Un concept,un fapt,o entitate? Nu stiu...stiu doar ca as vrea sa fiu libera,sa ma simt. As vrea doar sa'mi eliberez mintea de lume...lumea de mine. As vrea doar sa traiesc.As vrea doar sa respir.Si fiecare inghititura de aer sa fie transformata intr'o inghititura de viata. Sa ne hranim cu viata? Sa traim cu viata? Sau...doar sa traim.
Ora 4.42,momentan lipsa acuta de idei.Poate ca am obosit sa tot insir cuvinte "pe hartie". Poate ca doar ar trebui sa...ciudat insa,timpul a inceput sa treaca mai repede.
sâmbătă, 23 iulie 2011
The end.
I believe in nothing
Not the end and not the start
I believe in nothing
Not the earth and not the stars
I believe in nothing
Not the day or not the dark
I believe in nothing
But the beating of our hearts
I believe in nothing
100 suns until we part
I believe in nothing
Not in sin and not in God
I believe in nothing
Not in peace and not in war
I believe in nothing
But the truth in who we are
Not the end and not the start
I believe in nothing
Not the earth and not the stars
I believe in nothing
Not the day or not the dark
I believe in nothing
But the beating of our hearts
I believe in nothing
100 suns until we part
I believe in nothing
Not in sin and not in God
I believe in nothing
Not in peace and not in war
I believe in nothing
But the truth in who we are
Abonați-vă la:
Postări (Atom)