Probabil ultima dintr'o serie de postari ce ma defineau ca fiind 'altfel'.
Hmm...lipsa de inspiratie ce imi apasa atat de frumos mintea,ma tulbura si mai mult.Melodiile ce imi trezeau intrebari launtrice,acum nu mai au niciun efect. Nici macar eu,nu mai pot fi eu.Desi,niciodata nu am stiut cine sunt cu adevarat,eram intr'o continua cautare. Si,de fapt,nu ma cautam pe mine...ci doar ceva ce stiam ca nu exista. Dar,eram multumita cu asta. Nu pot spune ca mi'am pus eu viata pe pauza...pot doar spune ca ea s'a saturat de mine.Nu mai vrea sa fie traita. Desi,niciodata nu am trait,cateodata ma multumeam cu iluzia. Voi continua doar sa exist. Ceea ce insa doare cel mai tare...este uitarea. De care tot obisnuiam sa fug. A fugi,nu inseamna neaparat a o ignora sau a nu o mai simti. Damn!!! O simteam,la fel de apasator ca si acum;numai ca...in acest moment m'am obisnuit cu ea si nu ma mai poate rani,deoarece nu'mi pasa.Nu imi mai pasa...
Aveam tendinta de a ma cufunda in sentimente ciudate.Imi placea acest rol de nestiutor. Imi placea sa fiu diferita.Niciodata nu am vrut sa fiu o alta banalitate...'another face in the crowd',dar de fapt asta am fost pana acum.Preferam sa privesc in abis,fiindca si el,apoi,se uita la mine.Mda...cam aiurea.Nu stiu scopul actiunilor mele,dar cunosc consecintele.
The melodies I'll convey, I will believe in them
The gentle rhythm I feel, makes me feel like crying
It's always raining; the present turns to the future
At least that's what I want to think
2 comentarii:
"Sometimes I get the feeling it's watching over
me.
And other times I feel like I should go.
And through it all, the rise and fall, the bodies in the streets.
And when you're gone we want you all to know.
Your memory will carry on!"
Cuvinte pe hartie,ce insa isi mentin violenta decenta.
Trimiteți un comentariu