Sunday after the fight

 Si iata'ma aici,din nou,retraindu'mi propriile'mi ganduri.Momentele de disperare completa sunt atat de specifice mie...Cred ca,oricum,m'am obisnuit cu ele si ma complac in aceasta nestiinta,in acest haos al sentimentelor.
...Atatea vise au fost spulberate cu o dulce nepasare.Sau,cel putin,asa se credea. Fara a se sti ca totul are un motiv...s'a preferat distrugerea a tot ceea ce pana atunci se obisnuia a numi 'frumos'.
...In sinea ei stia ca acesta e singurul mod in care ii putea reda aripile,ce pentru un moment fusesera impietrite.
In ciuda milioanelor de pauze,in ciuda milioanelor de ganduri contradictorii ce ii cereau o pauza,ea a ales sa mearga inainte. Nu pentru ca asta ar fi vrut,ci pentru ca,din nou,a ales fericirea altora in ciuda fericirii sale.
...Simtea durerea. Dar,nu mai conta...desi,foarte egoist,facuse ceva ce stia ca trebuia facut. Sufletul ei zbura ca un zmeu in propriu'i corp. Se simtea,insa,atat de moarta. Nu pentru ca nu voia sa traiasca ci pentru ca nu voia sa fie din nou acuzata si invinovatita pentru suferinta celorlalti.
...Desi niciodata nu va intelege de ce,iarasi a ales singuratatea ca apogeu al vietii. Nu ii placea neaparat asta,dar stia ca daca va continua sa o tina legata de ea,nu va mai putea zbura. Nici ea nu era atat de dura,incat sa faca abstractie de si mai multe sentimente...ale celor din jur. Stia ca,facuse deja abstractie de sentimentele sale,mult prea mult. A incercat mereu sa le ignore,incat ele au coplesit'o...totul limitandu'se la a fi slab.
...Nu stiu scopul actiunilor mele,insa cunosc urmarile.
    
   For one last time,look me in the eyes,

   Just,tell me we're above the seven skies.

   We don't want to know what's behind our sweet lies.

    ...

    We are feeling,even now,how's the fight,

    But,we can make it fly,like a blue-eyed kite 

    Hold my hand and let's just join the night.

    ...

    Here's a never ending story to be continued...