Dupa o oarecare perioada controversata,in care nu prea stiam ce e cu mine,sa zicem ca m'am mai linistit.
Nu stiu exact ce'a fost cu toate fazele stupide prin care am trecut si nu le inteleg scopul.Credeam ca,probabil,imi va lua cateva luni ca sa trec pe deplin peste toate rahaturile care mi'au iesit in cale. Dar,de fapt...a fost suficienta doar o luna. Ceea ce e relativ ciudat. Pot spune ca sunt destul de introvertita din puctul asta de vedere. Am invatat sa ascund f bine durerea si suferinta. Cateodata atitudinea mea transmitand doar...indiferenta. De multe ori am fost numita "nepasatoare" sau "rea". Ma rog,nu pot spune ca sunt neaparat asa. Dar nici ca nu sunt. Sunt un om normal. Si ca toate plevele am si eu momente bune si momente rele.Desi,consider ca aceasta indiferenta,transmisa de multe persoane,nu doar de mine...este doar un scut. Majoritatea oamenilor raniti ajung sa raneasca la randul lor pentru a se proteja. Ceea ce e destul de fascinant,privind toata situatie dintr'o perspectiva psihologica. In fine,asta e un alt subiect.
Momentan am din nou acea senzatia ca "sunt unde trebuie sa fiu". Stare ce nu'mi mai trecuse prin minte de mult.Dar,ma bucur ca a revenit. O data cu ea s'a reinstaurat si calmul de mult pierdut.Desi nu pare,eu sunt o persoana destul de calculata in ceea ce priveste trairile pe care le am sau sentimentele. Nu'mi place atunci cand pierd controlul si nu prea stiu ce e cu mine.Prefer sa ma bucur de fiecare zi,realizand ceea ce mi se intampla si de ce. Desi,de multe ori cam toate lucrurile sunt doar ...mistere pe care preferam sa le "savuram".In cele din urma,e ok si asa. Fiind mai linistita,ma pot reintoarce la vechia'mi activitate de "copil lenes mancator de dulciuri". Majoritatea anilor din viata mi i'am trait asa. Nu prea ma preocupa pe mine de ce se'nvarte pamatul sau de ce n'am trait in Londra aniilor '70. Ma bucuram doar de alternanta zi-noapte si de ceea ce a mai ramas din punk'ul acelei perioade. In fine,o data cu cresterea vine si maturitatea,cica.
Maturitatea asta nu imi prea place.Desi,majoaritatea oamenilor care poarta un dialog cu mine raman uimiti de "aceasta maturitate nespecifica varstei",eu pot spune ca nu actionez niciodata cu maturitate. E o mareeee diferenta intre teorie si practica. Da,teoretic pot vorbi cu tine ca si cum as avea 30 de ani. Poat avea cultura sau inteligenta unui om de 30 de ani. Dar felul meu de a fi este atat de infantil ,incat mereu obisnuiesc sa'mi zic " un copil de 7 ani e mult mai inteligent decat mine". Nu stiu daca e neaparat rau acest lucru,dar mai am timp sa trec prin viata. Acum,ma bucur de prezent,uitand de trecut si construindu'mi viitorul. Nu putem trai ancorati in trecut,deoarece mai devreme sau mai tarziu ne va devora. Si atunci,mi'e teama ca nu am exista asa cum ar trebui sa o facem.
Cam asta ar fi toata treaba.Cam astea ar fi toate chestiile. Mda,de la un timp la mine oamenii,sentimetele,starile,trairile,amintirile,pasajele....sunt doar chestii.
Pentru voi : Rihanna ft T.I-Live your Life.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu