This is a post from the darkest side of me,from the deepest of my soul,from the blackest of my feelings.Beacause...Sometimes The Heart Speaks With Blood.
Cine stie cate crime s'au comis aici?Cine stie cat sange a curs si patruns in solul acesta,atat de rosu?Cine stie cate urlete de disperare si durere au auzit copacii acestei paduri?
Because the third time hurts the most. And,once again,it was true.It hurted the most.The third time she was betrayed,the third time she was hit,the third time she was killed.And,he,the "monster" ,as she used to call him,was just watching her dying her little lonely death.
Nu simtea durerea fizica.Nu simtea...agonia trupului,ce se zbatea,in urma torturilor aplicate.Simtea doar o...tristete,ce'i devora sufletul.Doar se intreba "oare asa e iadul?","oare,acum platesc?","oare aceasta mare de disperare si singuratate este de fapt...marea de foc in care ard sufletele negre,pline de pacat?"
The last tear fell down from her eye.And...she past away.Slowly and...alone.Sad and forgotten.She knew from the first time that this will be her destiny.She knew she'll pay.But,despite this,she kept being "herself"...the monster. As others used to call her.But we all know that only someone like you,can destroy you.And,the monster was killed...by another monster.
Detaliile insangerate ale acele crime au continuat sa curga prin randurile necitite ale unor pagini.Desi o urase atat de mult...i'a indeplinit ultima dorinta.Nu a lasat oamenii sa o uite.Nu pe ea...ci suferinta ei.El a scris.I'a scris moartea,pe care...cu 21 de ani in urma,chiar el o provocase.Niciodata nu a fost prins,niciodata nu a fost gasit cadavrul.Doar...ca,acolo,unde'si urlase durerea,solul era mai rosu.
2 comentarii:
Crime scene,nu? Poate ar trebui sa publici cartea,integral.Oricum,foarte frumos detaliat.Alternanta lingvistica corelata cu alternanta sentimentala.Se vede ca ai evoluat mult in ultima perioada.Chiar ma uitam peste primele tale postari.Ai o acuratete aparte acum in exprimari.Eu,personal,am impresia ca vad scena crimei,ca simt sentimentele victimei,ca sa nu ii dezvalui numele.
Felicitarile mele,profesorul tau in arta vietii,Pluff.
Mda...poate ca ar trebui.Insa,momentan,prefer sa public,asa...aleatoriu,cateva paragrafe. Vreau si opiniile altora,impresiile.Sa spunem ca momentan sunt in stadiul de "trailer".
Ce pot spune?...viata ne modeleza dupa bunu'i plac.
Oricum,multumesc pt comentariu si pt toate lucrurile flatante pe care le'ai zis.In cele din urma,te'am convins (cu greu,trebuie sa admit),sa'mi lasi un comentariu. Acum,pot muri linistita. :))
Trimiteți un comentariu