adesea ma intreb ce s'a intamplat cu versurile'mi pline de lirism,de odata.
alte ori,ma intreb ce s'a intamplat cu mine sau cu toti cei ce ma inconjurau.
gravitez.
prin cuvinte alese de altii. prin minti ce'si propaga gandurile cu voce tare.
ma lovesc.
de ceea ce ei vad sau cred. si e dureros.
milioane de ziduri de piatra.reci. ma trag in jos,facandu'mi existenta mai grea.
caut.
nemurirea a ceea ce credeam odata a fi nemuritor.
pe tine.
pe mine nu m'am mai gasit de mult.
te iubesc si te urasc in acelasi timp,dar te caut.
...
timpul alege din nou sa stea. dar noi,alegem din nou sa trecem prin el.
nu e ca si cum ar fi o cale. e mai mult un curent ce se propaga drept,fara a se opri vreodata.
te vei opri in fata mea?
9 comentarii:
Lucrurile nu o sa fie mereu la fel , si greutati o sa te incerce la tot pasul , dar tu esti o persoana puternica, care n-o sa se lase descurajata de oricate milioane de ziduri de piatra ar fi in drumul tau, asta o pot garanta. Totul se invarte cu o viteza ametitoare, dar trebuie sa-ti gasesti mereu acel echilibru bazat pe increderea pe care o ai in tine si in cei care ti-au fost mereu alaturi ! Ce-ar mai fi de spus ? Hai sa schimbam directia acestui curent spre Vama Veche, unde putem savura in tihna o bere rece si o existenta usoara si placuta . Hugs.
noi alegem sa trecem prin el...
ah, ce alegere deloc potrivita
niciodata nu luam deciziile corecte,insa le luam...
Uh..ce să facem, în viaţă ne încearcă tot felu' de stări.
Oamenii se schimba.Versurile se schimba :D
depinde cum receptam schimbarile si cat de pozitive sunt
”furtuna rămâne,
încăpățânată și rece
să mă pătrundă
până la oase -
fragilele oase fosilizate,
adormite,
curbate ca un arc fără săgeată ...”
pe mine ma graveaza furtuna in oase si timpul mi se-nfige in retina ca un ciob ... lirismul a murit ucis in fasa ... o sa mai fie și soare
mereu , mereu ne vom gandi la cine suntem noi...pana cand nu ne vom mai regasi.
si cand nu ne mai regasim? cum ne dam seama cine am fost?
Trimiteți un comentariu