"There's another world inside of me,that you may never see"
...
a fost o singura data ,cand chiar mi'am dorit sa mor.
o data in care,nu mi'a fost frica de ceea ce va urma.
in care am privit moartea ca pe o eliberare.
nu ca un "moft"prin care i'as fi manipulat pe ceilalti,doar.
...
acum,mi'e dor de acea stare.de acel curaj.de acea nepasare.
acum,as vrea sa fug din nou si sa ma ascund,asa cum stiu eu mai bine.
pentru ca tot ce stiu sa fac este sa fug. numai ca,niciodata nu imi iese.
VREAU SA SIMT FERICIREA!
15 comentarii:
incearca sa fi fericita atunci
ramane doar un sentiment abstract
insasi existenta noastra. avem cumva vreo certitudine?
putem face abstractie de incertitudine.dar asta,evident,nu o inlatura.
Cred ca e imposibil sa atingem fericirea, cel putin aici e imposibil, dar nu stiu unde e posibil. Mereu o substituim cu stari ca bucuria sau euforia, de fapt, oricate dorinte ni s-ar indeplini mereu ne lipseste ceva, nu suntem fericiti.
O singura data am simtit nepasarea in fata mortii, a fost cand pierdusem tot ce aveam mai scump, nepasarea imi aduce libertate si curaj.
cateodata nu ai nimic si totusi inca te simti ancorat in materie.
fericirea e un concept abstract...in concret inseamna altceva pentru fiecare si,cred ca, de cele mai multe ori, nici macar nu realizam ce ne-ar putea face fericiti si asta e cea mai mare problema...in plus, cerebralitatea, nu ajuta...din contra, zic eu...iti doresc sa fii norocoasa si sa afli ce te poate face fericita...
Fericirea e acolo unde TU nu esti. E la fel cu moartea Desparte-te de tine si ai sa trăieşti fericirea, acea fericire de a nu mai fi, de a te confunda cu nemarginirea. Ti-am citit blogul si am vazut ca te-ai umflat cu idei, cu cuvinte si ti-ai alcatuit un sine, un eu din acestea Dar aici in postarea aceasta pare sa duci dorul simplitatii si fericirii. Fericirea e doar o cimpie intinsa, o adiere prin ierburi, si tu doar ochi gol in mijlocul nemarginirii.
am orbit in fata abastractului,am trait materia,am ajuns sa o simt. acum,cand incerc sa ma detasez,o prea mare slabiciune ma tine pe loc.
Învîrţi cuvinte goale. Eşti "făcută" din vorbe. Pornirea ta e sinceră dar numirile tale sint false Abstract, materie nişte cuvinte atît
nu neg.
Dar cuvintele astea pe care le invirti te hranesc pe tine te alcatuiesc pe tine cea care esti . Ai vrea sa traiesti ceva adevarat, solid, concret dar nu poti pentru ca n-are cine sa traiasca, tu nu mai simti nimic de mult. Renunta la tot ce stii. Renunta la toate cuvintele pe care le invirti si care ar trebui sa te doara dar nu tu te dor pentru ca nu poti simti.
am invatat sa sufar,sau sa traiesc prin cuvinte. pentru ca atunci cand nu voi mai fi,doar cuvintele vor ramane.
si poate asa,existenta mea va fi totusi una eterna.
Trimiteți un comentariu