dsn (III)

punct si de la capat.
las subiectivismul departe...(iarasi),caci as vrea sa dezvolt o tema extrem de subiectiva...insa abordand'o dintr'o alta perspectiva. una mai putin "eu,mie,sine".

am constatat ca odata cu anii,mai ales cu trecerea lor,vin si schimbarile. in cazul meu,nimic pozitiv. nu m'am schimbat intr'un sens al evolutiei...ci mai degraba,am regresat. am ajuns acolo unde nu voiam si vad ca persist,ca ma afund in aceasta mizerie dezgustatoare.

un val,stupid,as zice,de sentimentalism m'a invaluit de ceva vreme (mai multa vreme),fiind un impediment in dezvoltarea ideilor la care atat de mult tineam. am inceput sa fiu inconjurata de mult umanism,degajat in principal de mine.

recitind blogul,am constatat cum filosofia ce'o dezbateam odata,a murit,pentru a fi inlocuita de o poezie abstracta,vaga. stari,de altfel trecatoare...ce doar candva m'au marcat. asta nu e bine,caci nu asa se practica "dezvoltarea intelectuala" la care doarem sa ma supun.

am realizat,totusi ca odata cu empatia,cu sentimentele fata de societate in sine,sau fata de un anumit "tu",nu aduc nimic bun,ci din contra,ne coboara la un nivel inferior,unul,numit mai pe romaneste naspa. asta,din nou nu e ok. iubirea,in principal,nu duce la nimic bun. doar daca este una vesnica.

oamenii sunt trecatori,deci si trairile la fel. niciodata nu am crezut ca pot sa sparg cimentul din mine,zidul de imensa nepasare. am reusit. acum regret. nu mi'a prins bine. pentru ca m'am prostit,am persistat si am devenit si eu la randul meu un monstru,printre monstrii. inca unul.