Portret.

Si ea se stinge,moare,se distruge,se evapora!
Ah,si asta e ceea ce vrea! Asta vrea din tot sufletul ei plin de raceala!
Nu mai are timp de nimic,de nimeni.Nu mai are timp de distrusa asta de fantezie numita 'viata'.
Vrea pauza,dar se teme de durere.
Se teme de faptul ca inca nu cunoaste absolultul.Se teme de unde ar putea ajunge.
O enerveaza la maxim oamenii,ii detesta chiar.Daca n'ar mai avea nici acel strop de pura ratiune...
Boom! I'ar distruge,bucatica cu bucatica. Picatura cu picatura,pana la ultimul mililitru de sange.
Sange ce nu mai merita sa pulseze prin venele lor spurcate.
Ei o urasc. Deci nu se simte vinovata ca si ea face la fel.Nu'i vrea,nu o vor.
Se vor anihila reciproc.Ea nu stie sa se stapaneasca.Nu'i pasa deloc,si totusi atat de mult.
Se uraste pentru asta.
Nu se vrea asa.Nu se vrea deloc.
Doar se intreaba.Stie raspunsurile?Nu stiu,dar poate ca da...
Nu si le va spune.Fuge!Tace!Uraste!Nu a iubit!Nu stie sa o faca?Poate ca stie!
Nu mai vrea,deloc!
Ei o resping,o evita,vad in ea ceea ce ei nu sunt.Ceea ce nu vor fi!
.....
Ah,si ea uraste sa spuna asta dar,o doare nepasarea.O doare evitarea.Totul doare.
Voia altceva.
Vrea o pauza!
Stop!

Elemente.

Sunt satula de aceeasi melodie
ce bombane in micile mele boxe!
Acelasi inceput,
acelasi sfarsit ,acelasi continut,
acelasi mesaj!
Ma oboseste aceeasi intrebare,fara raspuns!
dar mereu acelasi raspuns!
Trist,banal,plat,gri!
M'am saturat de aceeasi minte incuiata
si nepasatoare!
De acelasi zambet larg deschis,
de acei ochi mari si maro,caci nu suport cuvantul 'caprui'!
Ma oboseste aceeasi lume,atat de la fel,
ma oboseste acea filosofie de viata!
Ma supara acea nepasare,
acea falsitate!
Si simt cum ma omoara acea disperare a oamenilor la nevoie
si cum ma reinvie acea uitare...acel dezinteres cand totul e ok...
Sunt plictisita de acele vorbe neauzite de nimeni,
sunt plictisita de acele sperante ce mor, fara a respecta zicala 'speranta moare ultima'!
Si in cele din urma raman rece la tot ceea ce e in jurul meu!

Atunci l-am sfaramat.

Si toate amintirile frumoase
vor ramane legate
de acelasi suflet.
Acum singur
si deziluzionat.   
Multumit insa...
Multumit,ca pentru cateva momente
a ajuns la acel apogeu,frumos!
Trist si pierdut.
Pierdut pentru ca totul s-a rupt,
pentru ca ii pare rau,
pentru ca nu a luptat mai mult.
Acum,tu,
oare,sufletul va ramane acelasi?
...

Raspuns catre paradis.

Intr'un anumit loc de pe glob,se-ntrevede o scurta scara.

Scufundata in mirosul dulciurilor chinezesti,in spatele unei usi de un roz "shocking",rasuna o voce isterica.
 [...]

Acest loc asemanator unei pivnite,ei il numeau "Atelier".