miercuri, 7 decembrie 2011

cand 88 a intalnit A

LUMEA E INCERTITUDINE.
...
-De ce nu traim vesnic?
-Pentru ca trupul nu ne permite.

-Ce exista dincolo de moarte?
-Nimic,nihilul.

-Deci,de ce ne mai chinuim,daca nu obtinem nimic?
-Trebuie sa te obisnuiesti cu ideea.

Orice actiune are o consecinta.Nu am crezut asta niciodata. Credeam ca e doar o chestie din "lumea" ciudata a "adultilor". Cu tristete spun,ca am descoperit  the dark side of the moon.
Din momentul in care am descoperit asta am trait fiecare clipa intr'un fel in care nu as fi crezut vreodata ca pot trai.Am devenit ceea ce nu credeam vreodata ca pot fi. Si m'am simtit ciudat.

Persoana pe care am iubit'o cel mai mult m'a abandonat in momentul in care as fi fost in stare sa mut munti pentru ea,atunci cand numai de ea aveam nevoie. 
Iar,persoana de care eram dependenta,ei bine,am ales eu sa o fac sa ma uite. Desi imi bantuie zilele cu o prezenta diabolica,cu un egoism extrem de mare,pe care'l stapanea atat de frumos si cu care se mandrea atat de mult.Am decis sa ma las prada consecintelor si sa nu mai lupt,fiindu'mi prea frica.

Am cunoscut alti oameni.Oameni care tin atat de mult la mine si eu nu merit.Acum exista cineva care ma idolatrizeaza,cum obisnuiam si eu sa idolatrizez,sa tin,sa ajut. Dar eu nu merit...pentru ca mereu voi fi legata de tine,care oricum,te regasesti prin randuri.

Nu credeam ca exista legaturi atat de puternice. Nici de prietenie,cat nici de dependenta.Cel mai stupid e atunci cand vrei sa uiti,sa te dedici altcuiva si te simti vinovat,de parca ai insela acea persoana,pentru ca ,pur si simplu,ai vrea sa imparti momente din viata ta cu altcineva.Cineva care,poate,nu ar merita.

As putea da citate din Cioran. As putea sa'l comentez pe Bacovia sau ca'ntotdeauna sa'l invoc pe Blaga. Dar ce sens ar mai avea? Cand totul este atat de superficial,cand totul este atat de transparent si impersonal. Cati mari filosofi traiesc din si prin citate si uita de ei?
...
Viata mea nu e asa cum as vrea eu sa fie. Pentru ca imi lipsesc prezente,ce candva ma ajutau sa fiu mai putin "altfel". Viata mea s'a schimbat brusc. Si nicio cunostiinta (stiintifica) de'a mea nu m'a ajutat sa trec peste momente negre. De la logica la etica,de la minte la inima.

duminică, 20 noiembrie 2011

Bury

Aceeasi stare,la fel si nu stiu cum.
Aceleasi amintiri dureroase si eterne.
Aceeasi "eu",schimbata si totusi la fel.
Dar pe tine...nu te mai gasesc. :)
...
Poate ca,totusi,intr'o zi voi inceta sa te mai caut.
Poate ca intr'o zi,ma voi impaca cu gandul ca si tu m'ai uitat.
Ca ei toti de altfel...
Lasandu'ma sa'mi traiesc aceeasi viata agonizanta...
Fara a se itnreba vreodata "de ce?"
...
Poate ca intr'o zi voi invata sa uit.
Sa sterg.
Sa fug.
Sa ma ascund...mai bine ca niciodata.
Poate,intr'o zi....
...

miercuri, 9 noiembrie 2011

Ultimele agonii

Lumea'mi este spintecata de acelasi vant
cald
Aud voci patrunzand in inima'mi de mult
inghetata
Astept iertarea divina,ce se iveste ca o crunta judecata
Asupra pacatelor ce demult viata mi'o dadeau
Aleg ochii a inchide pentru ultima data
Asteptand cantarea angelica ce tragic rasuna
In mintea'mi trista si uitata
Va vorbesc voua,cor de atotstiutori ce alegeti a'mi judeca pacatele
Va vorbesc voua,multime din carne cu sufletul impietrit
Si va intreb "oare sunteti mai nemuritori decat mine?"

duminică, 6 noiembrie 2011

Cerului...

din singurătate cad ploile lumii
pe umerii oamenilor.
din pași îngropați în pămănt
crește aburul dimineții
către cea din urmă troiță
și cea dintăi turlă a bisericii
acolo unde crucea neagră
zăbovește pe fruntea cerului
îngropând cuvinte
în ultimul amin...

duminică, 23 octombrie 2011

Veni vidi vici.

...hmmm mai nou,mi'a revenit cheful de blogareala.Desi,adesea,obisnuiam sa scriu cand aveam o stare "anume",acum pur si simplu vreau sa....scriu,fara a exprima vreo emotie sau vreo traire. I'm so...chill.
Si asta,pentru ca mai nou nu prea mai simt chestiile profund,incat sa le pot relata,transpune in cuvinte.Acum,traiesc destul de superficial...am o minte limpede,adesea bombardata de cate'o amintire.
...
Mi'a disparut si sursa de inspiratie,probabil,acum mult timp;numai ca traiam eu in umbra'i,in amintirea'i...era o dependenta idioata si stupida.Dar,cu dependentele m'am obisnuit deja.Sunt prea slaba pentru lumea asta,prea fraiera....Where were you when I needed you the most?Where were you yesterday?Where are you now?...and,unfortunately,the most important shit...where am I now? ...Inca odata inchisa pe undeva,intr'un loc iragiungibil.Cautarea asta de sine ma deprima...si inca cum.
...
Si iarasi,dupa o perioada ok,de calm si pace si normalitate,se reinstaureaza panica,amintirele cretine ce te devoreaza...faptul ca stii cum a fost si cum numai e si multitudinea de alte obiecte materiale ce fac lumea sa ma priveasca cu mirare,cateodata dispret...cateodata ura. Felul meu de a fi diferita,nu este neaparat cel mai bun.
...
I'm too weak for this world.

joi, 6 octombrie 2011

Metastaza de culoare

Stand singura in alta camera decat cea'n care'i erau memoriile,isi priveste unghiile negre.
Asteapta nerabdatoare ziua de maine. Nu prentru ca o intereseaza neaparat viitorul,ci pentru ca trecutul continua sa o bantuie. Nerabdarea e inlocuita de tot felul de ganduri sinistre,macabre. Sarcasmul ei incolor niciodata nu a fost inteles de lume. Poate de 2 persoane,pe aici pe 'colo...
Continua sa traiascain aceeasi ironie a sortii,in acelasi noroc chior al oportunitatii.Nu merita nimic din ce are.
Oricat de mult ceilalti ar refuza sa accepte,ea e tot aceeasi.Persista infantilitatea,sufletul unui copil caruia i se dau aripi.Aripile exista,dar ca'ntotdeauna ii e prea frica sa zboare.A cazut de atatea ori...desi,hm,culmea,statea pe pamant. Aceiasi ochi mari si ciocolatii,acelasi zambet larg deschis.Aceeasi naivitate,spontanietate...aceeasi frica de lumea,aceeasi logica abstracta,aceeasi filosofie de viata infecta.
Cel mai drastic lucru pentru ea aceleasi sentimente de om idiot. Nici macar acum nu intelege de ce aia si aia ...de ce viata ei a luat intorsatura asta. De ce X ii rade'n fata zicandu'i "Vezi,Bianca,[...] ti'am zis ca nu se va intampla asa". Si,sincer ii pare rau.Chiar simte tristetea.Ce durere? Ce melancolie? Tristetea e cel mai pur sentiment dupa ura.

Si'o sa'mi iau viata si rulota si ma voi pierde printre fulgii de zapada al tarilor nordice. Da'mi 3 minute de viata in Alaska,scufundata'n zapada ce'ti inunda spiritul,si iti voi da tot ce am avut eu mai bun vreodata. :)

joi, 22 septembrie 2011

Ingerii din Purgatoriu

Lasa'ma sa'mi pacatuiesc pacatele,
la lumina aceleiasi lumanari aprinse,
in umbra unor cuvinte nespuse,
a stelelor apuse,rapuse...
Sub glasuri dulci,starnind tacerea
la tacere
si lumea la libertatile sufletelor de sticla,
acum in viata si moarte...
si'n purgatorii de oglinzi sparte.

                                                      Bury-Candva,printr'o toamna calduroasa

joi, 8 septembrie 2011

Bai,ma vezi?!

Can you see me? Can you see...ME?
A trecut atata timp,in care am tot incercat sa ma destainui mie si voua. A trecut atata timp,in care nu aveam cuvinte pentru a descrie agonia.A trecut atat timp,in care am incercat sa supravietuiesc furtunilor de zapada din august.
Desi  sunt un om slab,imi asum dualismul.Asum felul in care pot deveni o fiara,atunci cand apar cioburile...ce au mai ramas din visele mele,de mult sparte de aceeasi mana,ce candva,nu s'a temut sa distruga tot ceea ce era mai bun din mine.
Cel mai aiurea e cand fantasmele ce'ti bantuiau trecutul,nu dispar nici acum.Dupa "pumni de antidoturi"...dupa dizolvarea veninului ce'ti obscura gandirea...ele tot nu dispar.La fel de aiurea e felul in care te simti vanat,incoltit si cum alegi sa nu lupti,pentru ca ai obosit.
Lume!!!!Eu am obosit! Recunosc,eu nu lupt,pentru ca imi este extrem de lene.Si recunosc asta cu capul sus.Sunt mandra de mine,asa lenesa si hopeless.
Niciodata nu am luptat,dar obstacolele au trecut prin mine.Mereu am trecut si eu prin ele.Nu peste ele ci prin ele.Se crea o interdependenta,o simbioza bolnava...Lumea se prabusea asupra mea si eu continuam sa ma bucur de acest lucru,nefiind capabila sa ma ridic si sa spun "stop!".Nici acum nu spun,pentru ca nu am forta necesara.Pur si simplu nu pot.Nu stiu sigur daca vreau sa fiu tratata.:)




luni, 5 septembrie 2011

Voodoo child.

Oarecum...brusc,mi'a revenit cheful de a mai intoxica lumea cu gandurile mele. In ultima perioada am fost destul de distrasa ce'i drept.Si,destul de detasata.Oricum,nu am avut motive pentru care sa mai scriu,nici inspiratie...si cel mai drastic motiv,mi'a fost extrem de lene:).
Trecand prin viata altfel decat obisnuiam,am ajuns sa'mi pun tot felul de intrebari  destul de surprinzatoare. Desi,inainte...imi mai traversa mintea ideea de a ajunge presedinte,acum am realizat ca sunt impotriva oricarui tip de conducere.De la democratie,pana la monarhie. Nu ma definesc anarhista.Nu am un spirit distructiv...sau cel putin,inca nu l'am capatat.Ideea este ca am ajuns sa simt libertatea asa cum voiam sa o simt.Am ajuns sa'mi expun conceptele si ideile...si sa aflu ca inca mai exista oameni ce vad viata asa cum o vad si eu.Lucru ce mi'a intarit un principiu,pe care adesea m'am bazat : fiecare e liber sa creada in ce vrea si cel mai important sa creada ce vrea. Nu prea avem dreptul de a impune ceva...cuiva.Teoretic gandind,un om se simte liber,atunci cand ajunge sa'si sustina ideile,mergand pana'n panzele albe.Oricat de stupida,infondata,nerealista ar fii ideea.Si eu procedez la fel.Si,va garantez,ideile mele,de cele mai multe ori sunt destul de "fucked up".
 Mereu am mers pe pricipiul "vodka trebuie bauta seaca".Iar toti cei din jurul meu se intrebau "Dar,eu nu intelege,cum poti bea tu vodka asa usor?". Sincer habar n'am.Nu stiu exact de ce tine chestia asta.Daca de fizic sau de caracter. Poate,de ambele.De fapt,cel mai probabil...
Mereu am crezut ca un cer instelat te lumineaza spiritual,te face mai bun.De asemenea,am ales ploaia drept calauza.Drept cantec de leagan in noptiile in care insomniile'si puneau amprenta asupra mea.
Desi,adesea,nu recunosc,am speranta ca oamenii intr'o zi vor fi mai buni.In aceeasi masura sunt constienta ca lumea'n care traim este destul de rea.Poate chiar mult prea. Si eu sunt."I'm just an unusual child".Si,ma bucur pe deplin de asta...
...

joi, 1 septembrie 2011

Hello September :)



Ce lipsa de chef de lume. Si de inspiratie.Si de tot.
...
Knock Knock Knockin' On Heaven's Door...

joi, 4 august 2011

No stars tonight

Inundandu'ma in fumul cald ce se raspandeste'n intuneric,aleg sa spun "adio".

luni, 1 august 2011


EU RENUNT!

miercuri, 27 iulie 2011

Ceva ce ma inspira...

I don't give a damn 'bout my bad reputation
You're living in the past it's a new generation
A girl can do what she wants to do and that's
What I'm gonna do
An' I don't give a damn ' bout my bad reputation

duminică, 24 iulie 2011

Make it stop!

          Sub adierea dulce a unor note muzicale tacute,rasuna aceleasi idei demult pierdute.

 Singurele lucruri ce'mi traverseaza mintea,la ore tarzii ale noptii,sau ore fragede ale diminetii,sunt versurile melodiilor ce se revarsa in toata incaperea. De obicei,acum ceva timp,la ora asta era deja lumina afara. Acum pare ca'ntunericul si'a gasit locul. Pare ca nu mai vrea sa plece.S'a asezat relativ calm si lin.Ca si cum ar stii ca e momentul lui.Si il gusta din plin.Si il simte din plin.Si imi invadeaza singura bucata de intimitate ce inca nu a fost atinsa de rautatea exterioara.
 Ora 4.32,mintea'mi este brusc invadata de tot felul de pasaje inexplicabile. Timpul trece greu.Parca simt asta. Dar...parca nu'mi displace.Mereu m'am miscat incet.Am actionat incet.Mereu am fost out of time.Cateodata l'as baga intr'un cufar si as arunca cheia in mare. Doar pentru a'l impiedica sa mai treaca pe langa mine.Doar pentru a ma impiedica pe mine sa'i mai simt efectele atat de dure. Cateodata mi'as dori sa'l pot controla.Sa'l dau inapoi.Cati dintre noi nu si'au dorit sa poata da timpul inapoi? "Daca as putea da timpul inapoi..." Ce fraza fumata.De atatea ori,dar cu aceeasi profunzime. Daca am putea da timpul inapoi.Dar,atat de trist si atat de fericit...nu se poate,
 Ora 4.37,intrebari despre libertate. Oare eu sunt libera?Oare noi suntem? Ce este libertatea? Un concept,un fapt,o entitate? Nu stiu...stiu doar ca as vrea sa fiu libera,sa ma simt. As vrea doar sa'mi eliberez mintea de lume...lumea de mine. As vrea doar sa traiesc.As vrea doar sa respir.Si fiecare inghititura de aer sa fie transformata intr'o inghititura de viata. Sa ne hranim cu viata? Sa traim cu viata? Sau...doar sa traim.
  Ora 4.42,momentan lipsa acuta de idei.Poate ca am obosit sa tot insir cuvinte "pe hartie". Poate ca doar ar trebui sa...ciudat insa,timpul a inceput sa treaca mai repede.

sâmbătă, 23 iulie 2011

The end.

I believe in nothing
Not the end and not the start
I believe in nothing
Not the earth and not the stars
I believe in nothing
Not the day or not the dark
I believe in nothing
But the beating of our hearts
I believe in nothing
100 suns until we part
I believe in nothing
Not in sin and not in God
I believe in nothing
Not in peace and not in war
I believe in nothing
But the truth in who we are

sâmbătă, 16 iulie 2011

From me to you.

 This is a post from the darkest side of me,from the deepest of my soul,from the blackest of my feelings.Beacause...Sometimes The Heart Speaks With Blood.

 Cine stie cate crime s'au comis aici?Cine stie cat sange a curs si patruns in solul acesta,atat de rosu?Cine stie cate urlete de disperare si durere au auzit copacii acestei paduri?

 Because the third time hurts the most. And,once again,it was true.It hurted the most.The third time she was betrayed,the third time she was hit,the third time she was killed.And,he,the "monster" ,as she used to call him,was just watching her dying her little lonely death.

  Nu  simtea durerea fizica.Nu simtea...agonia trupului,ce se zbatea,in urma torturilor aplicate.Simtea doar o...tristete,ce'i devora sufletul.Doar se intreba "oare asa e iadul?","oare,acum platesc?","oare aceasta mare de disperare si singuratate este de fapt...marea de foc in care ard sufletele negre,pline de pacat?"
 

  The last tear fell down from her eye.And...she past away.Slowly and...alone.Sad and forgotten.She knew from the first time that this will be her destiny.She knew she'll pay.But,despite this,she kept being "herself"...the monster. As others used to call her.But we all know that only someone like you,can destroy you.And,the monster was killed...by another monster.
  


 Detaliile insangerate ale acele crime au continuat sa curga prin randurile necitite ale unor pagini.Desi o urase atat de mult...i'a indeplinit ultima dorinta.Nu a lasat oamenii sa o uite.Nu pe ea...ci suferinta ei.El a scris.I'a scris moartea,pe care...cu 21 de ani in urma,chiar el o provocase.Niciodata nu a fost prins,niciodata nu a fost gasit cadavrul.Doar...ca,acolo,unde'si urlase durerea,solul era mai rosu.


miercuri, 29 iunie 2011

Trip True Friend and Blue

...Si cica asta s'ar traduce "prietenul adevarat,unic si albastru"-frumos,nu?
Desi timpul a trecut relativ repede,exista anumite lucruri care'mi par atat de statice.Dupa cum obisnuiam mereu sa spun,de ceva timp,am tot avut vaga impresie ca timpul sta pe loc,noi fiind cei ce'l traverseaza.Probabil,pentru multi,o aberatie. Cateodata si pentru mine.

Momentan,nu am putut sa nu observ aceleasi rahaturi ambulante ce graviteaza in jurul universului meu. Nu am putut sa nu urasc aceiasi oameni atat de iubiti si idolatrizati.Aceiasi oameni acri,aceiasi oameni duri si reci.Nu am putut sa nu iubesc acea stare de ura si de disperare.Aceleasi momente in care nu stiam de ce si pentru ce se petrecea totul.Nu am putut inceta sa'mbin realitatea cu literatura,nu am putut inceta sa fiu o alta figura de ceara,intr'o armata anonima. Pur si simplu nu am putut.

duminică, 26 iunie 2011

Atunci l-am sfaramat.

Si toate amintirile frumoase
vor ramane legate
de acelasi suflet.
Acum singur
si deziluzionat.   
Multumit insa...
Multumit,ca pentru cateva momente
a ajuns la acel apogeu,frumos!
Trist si pierdut.
Pierdut pentru ca totul s-a rupt,
pentru ca ii pare rau,
pentru ca nu a luptat mai mult.
Acum,tu,
oare,sufletul va ramane acelasi?
...

Da,stiu,am mai postat asta o data...candva,demult. Insa,sunt sigura ca'ntre timp ati si uitat...
 

joi, 23 iunie 2011

Islands|Love the way you lie

I don't have to leave anymore
'Cause all I have's right here
Spending nights and days before
Before...
I am yours now
So I don't ever have to leave
I am yours now,I am your now
But if you stand there and watch me burn
It's alright,because I like the way it hurts
But if you stand there and make me cry
I don't mind,because I love the way you lie
I love the way you lie
Well,I don't have to leave anymore
'Cause all I have's right here
Spending nights and days before
Before...
I am yours now,so I don't ever have to leave
I am yours now,I am yours now
But if you stand there and watch me burn
It's alright,because I like the way it hurts
But if you stand there and make me cry
I don't mind,because I love the way you lie
I love the way you lie
I love the way you lie
I love the way you lie
I love the way you lie
But if you stand there and watch me burn
It's alright,because I like the way it hurts
And if you stand there and make me cry
I don't mind,because I love the way you lie
I love the way you lie

The Pretty Reckless -Islands/Love the way you lie





sâmbătă, 18 iunie 2011

Unmerciful

  All I need now are fucking answers that I can't find. Why?
I was just talking to someone. I was praying...I guess. And then I was blaming and asking and...I don't really know. I don't think it was God,I was never faithfull...but,I felt like it was something behind human life,something behind my crazy mind,that I will never understand. Actually,I've never understood myself,but neither have others.
Always listening the same music.The same song.The same lyrics. Sometimes it may happen to remember the lyrics after the first time I hear a song...and sometimes I just can't,even if I listen to the same stupid song again and again and again...
Pff...it's just so terrifying,there are so many moments when I feel like a puppet,like marionette. Usually,in those times I use to listen a song with the same name "Marionette". And sometimes I just feel so alive like "I just wanna live/Don't really care about the things that they say/Don't really care about what happens to me/I just wanna live"... 
So,this is who I really am?-Someone who doesn't even know who she really is?

duminică, 12 iunie 2011

Live your life

Dupa o oarecare perioada controversata,in care nu prea stiam ce e cu mine,sa zicem ca m'am mai linistit.

Nu stiu exact ce'a fost cu toate fazele stupide prin care am trecut si nu le inteleg scopul.Credeam ca,probabil,imi va lua cateva luni ca sa trec pe deplin peste toate rahaturile care mi'au iesit in cale. Dar,de fapt...a fost suficienta doar o luna. Ceea ce e relativ ciudat. Pot spune ca sunt destul de introvertita din puctul asta de vedere. Am invatat sa ascund f bine durerea si suferinta. Cateodata atitudinea mea transmitand doar...indiferenta. De multe ori am fost numita "nepasatoare" sau "rea". Ma rog,nu pot spune ca sunt neaparat asa. Dar nici ca nu sunt. Sunt un om normal. Si ca toate plevele am si eu momente bune si momente rele.Desi,consider ca aceasta indiferenta,transmisa de multe persoane,nu doar de mine...este doar un scut. Majoritatea oamenilor raniti ajung sa raneasca la randul lor pentru a se proteja. Ceea ce e destul de fascinant,privind toata situatie dintr'o perspectiva psihologica. In fine,asta e un alt subiect.

Momentan am din nou acea senzatia ca "sunt unde trebuie sa fiu". Stare ce nu'mi mai trecuse prin minte de mult.Dar,ma bucur ca a revenit. O data cu ea s'a reinstaurat si calmul de mult pierdut.Desi nu pare,eu sunt o persoana destul de calculata in ceea ce priveste trairile pe care le am sau sentimentele. Nu'mi place atunci cand pierd controlul si nu prea stiu ce e cu mine.Prefer sa ma bucur de fiecare zi,realizand ceea ce mi se intampla si de ce. Desi,de multe ori cam toate lucrurile sunt doar ...mistere pe care preferam sa le "savuram".In cele din urma,e ok si asa. Fiind mai linistita,ma pot reintoarce la vechia'mi activitate de "copil lenes mancator de dulciuri". Majoritatea anilor din viata mi i'am trait asa. Nu prea ma preocupa pe mine de ce se'nvarte pamatul sau de ce n'am trait in Londra aniilor '70. Ma bucuram doar de alternanta zi-noapte si de ceea ce a mai ramas din punk'ul acelei perioade. In fine,o data cu cresterea vine si maturitatea,cica.

Maturitatea asta nu imi prea place.Desi,majoaritatea oamenilor care poarta un dialog cu mine raman uimiti de "aceasta maturitate nespecifica varstei",eu pot spune ca nu actionez niciodata cu maturitate. E o mareeee diferenta intre teorie si practica. Da,teoretic pot vorbi cu tine ca si cum as avea 30 de ani. Poat avea cultura sau inteligenta unui om de 30 de ani. Dar felul meu de a fi este atat de infantil ,incat mereu obisnuiesc sa'mi zic " un copil de 7 ani e mult mai inteligent decat mine". Nu stiu daca e neaparat rau acest lucru,dar mai am timp sa trec prin viata. Acum,ma bucur de prezent,uitand de trecut si construindu'mi viitorul. Nu putem trai ancorati in trecut,deoarece mai devreme sau mai tarziu ne va devora. Si atunci,mi'e teama ca nu am exista asa cum ar trebui sa o facem.

Cam asta ar fi toata treaba.Cam astea ar fi toate chestiile. Mda,de la un timp la mine oamenii,sentimetele,starile,trairile,amintirile,pasajele....sunt doar chestii.

Pentru voi : Rihanna ft T.I-Live your Life.

joi, 9 iunie 2011

Another puppet!

O alta zi in care trebuie sa'mi amintesc cat de moarta sunt!
La multi ani,mie!

Have I ever lived you,life?

luni, 6 iunie 2011

In privinta nasterii si a mortii nu este nimic de facut. Ne putem doar bucura de pauza dintre ele.

sâmbătă, 4 iunie 2011

Buried

   It was a cloudy day of July. An unusual one,actually.The people were trying to hide their faces inside their little houses.No one was thinking,basically,they were just waiting. What?-Even today it's unknown.
  The sun couldn't be seen. The clouds were so gray,but so beautiful. It seemed like the only mission they had was to cover the sky.
  In her head was dispersing a 'stupid song',as she used to call it.'Tell me I'm frozen,what can I do?...'just lyrics. Lyrics that were haunting her thoughts.It was just another time that was passing by. Nothing left,nothing owned,nothing ever had.
   It started to rain. Such a mysterious rain. It was pure poison. All the people that were living in that city,have always hated the rain. But,she liked it. The only thing that was inspiring her.And, as always, she was standing in front of the window,watching the rain pouring. Suddenly a sound captivated her attention.The front door had been opened.It wasn't the storm and her parents were not at home. Fear. I don't know if it was fear. But...this was the only feeling that had crossed her mind,in that moment.She tried to go downstairs...but her legs were numb.It was so strange,it could be whatever,but that feeling...like someone had just stubbed her in the heart. She was frozen and she couldn't explain herself why. 
   Who or what was the 'thing' that opened the door and why was the whole home full of that negative feeling? And it kept raining more and more violently. A flash of light could be noticed in the sky and then a thunder...in the next moment there was no light in the house. She felt a weird presence. Still couldn't move and...warmly she felt a breathing over her neck.
"Hello,my little Sophia"...

To be continued...

vineri, 3 iunie 2011

CUL.

Daca eram un anotimp as fi fost...iarna.
Daca eram o luna as fi fost...decembrie.
Daca eram o zi a saptamanii as fi fost...duminica.
Daca eram un animal marin as fi fost...rechin.
Daca eram un animal de uscat as fi fost...lup arctic.
Daca eram o virtute as fi fost...intelepciunea.
Daca eram o planeta as fi fost...Mercur.
Daca eram  un lichid as fi fost...lichidul cefalo-rahidian.
Daca eram o piatra as fi fost…topaz.
Daca eram o pasare as fi fost...tucan.
Daca eram o planta as fi fost...menta.
Daca eram o stare a vremii as fi fost…ploaia.
Daca eram un instrument as fi fost...contrabas.
Daca eram un sentinemt as fi fost...iubirea.
Daca eram un sunet as fi fost cel de...flaut
Daca eram un cantec as fi fost...Placebo- Black-eyed
Daca eram un film as fi fost...Engel & Joe.
Daca eram  un serial as fi fost...Dr. House.
Daca eram  un oras as fi fost...Las Vegas.
Daca eram un gust as fi fost...acru.
Daca eram o aroma as fi fost de...turta dulce.
Daca eram o culoare as fi fost...gri.
Daca eram un material as fi fost...matasea.
Daca eram o parte a corpului as fi fost...ochii.
Daca eram un drog as fi fost...heroina.
Daca eram un accesoriu as fi fost…esarfa.
Daca eram o expresie a fetei as fi fost...indiferenta.
Daca eram o materie as fi fost...istoria.
Daca eram un personaj de desen animat as fi fost...Dr Doofenshmirtz.
Daca eram o forma as fi fost...rotunda.
Daca eram un numar as fi fost...9
Daca eram o masina as fi fost...Porsche 911 Turbo S.
Daca eram o haina as fi fost…fular.

Randul tau,cititorule!

miercuri, 1 iunie 2011

Dialoguri nevorbite.

Ce cretinarii frate.
Easy,vreau ca voi sa scrieti un mesaj de ramas-bun.
Honestly man,you don't have to be polite!
:)

luni, 30 mai 2011

Not ready.

Forgive? Sounds good...
Forget? I'm not sure I could...

  Si fiecare capat de rand stie ca dincolo il asteapta un nou inceput,incert.
Deja ii simt si ii vad. Vad felul in care ma forteaza sa fiu ca ei.Felul in care isi exprima opinia distorsionata asupra acestei lumi. Cum ne scaldam in dulcele abandon al fiinteti umane. Cum ne complacem in uitare.Cum plecam capetele umil,sperand,insa, sa nu ne fie taiate.
Amintirile sunt ca lanturi ruginite ce sapa adanc in aceeasi rana...pana la nihil. Nu prea mai am de ce sa imi dau seama.De fapt,noi nu prea mai avem...Ranile au evoluat mult prea mult,pentru a mai fi tratate. Oricum,cu durerea suntem obisnuiti...Ramane metastaza si apoi un alt sfarsit aiurea.
 "Si iarasi ai trecut atat de frumos prin timp,draga mea." - obisnuia sa spuna un anonim. Probabil ca,dulcea sufocare a primaverii a trecut iarasi pe langa noi. Nici macar nu am observat'o.Ca in fiecare an am ramas ancorati de materie.Ca in fiecare an am fost si mai rai.Iarasi am ranit cu armele disperarii. Arme albe ce lasa amprente mortale. Si,ca in fiecare an,am uitat sa ne luam zborul.Am uitat sa iertam,am uitat sa uitam. Ca in fiecare an...am lasat lacrimi sa curga,am lasat durerea sa patrunda si mai adanc.
    Niciodata nu am suportat sfarsitul de an. Niciodata nu am vrut sa patrund intru totul in noul an. Niciodata nu voi vrea. Pentru ca stiu,ca in fiecare an...copacii vor continua sa'si miste crengile in adierea vantului. Vor continua sa'si scuture florile pe trotoarele ude de o ploaia poluata cu rautatea umana. In fiecare an vor ramane pustii in acelasi loc.In fiecare an ma tem de mine,ma tem de ei.De ura lor,de puterea lor de a rani.In fiecare an ma tem de durerea ce ma cuprinde...
Daca stam si ne gandim bine,mereu am fost mult prea saraci pentru a achita taxele vietii.Astfel,ne'am limitat la a exista si nu la a trai.

duminică, 29 mai 2011

Here we go again

frustrare-mod suprem de traire a durerii?
....
doar a fricii de a fi 'eu'

marți, 24 mai 2011

Poetry

Probabil ultima dintr'o serie de postari ce ma defineau ca fiind 'altfel'.

 Hmm...lipsa de inspiratie ce imi apasa atat de frumos mintea,ma tulbura si mai mult.Melodiile ce imi trezeau intrebari launtrice,acum nu mai au niciun efect. Nici macar eu,nu mai pot fi eu.Desi,niciodata nu am stiut cine sunt cu adevarat,eram intr'o continua cautare. Si,de fapt,nu ma cautam pe mine...ci doar ceva ce stiam ca nu exista. Dar,eram multumita cu asta. Nu pot spune ca mi'am pus eu viata pe pauza...pot doar spune ca ea s'a saturat de mine.Nu mai vrea sa fie traita. Desi,niciodata nu am trait,cateodata ma multumeam cu iluzia. Voi continua doar sa exist. Ceea ce insa doare cel mai tare...este uitarea. De care tot obisnuiam sa fug. A fugi,nu inseamna neaparat a o ignora sau a nu o mai simti. Damn!!! O simteam,la fel de apasator ca si acum;numai ca...in acest moment m'am obisnuit cu ea si nu ma mai poate rani,deoarece nu'mi pasa.Nu imi mai pasa...
 Aveam tendinta de a ma cufunda in sentimente ciudate.Imi placea acest rol de nestiutor. Imi placea sa fiu diferita.Niciodata nu am vrut sa fiu o alta banalitate...'another face in the crowd',dar de fapt asta am fost pana acum.Preferam sa privesc in abis,fiindca si el,apoi,se uita la mine.Mda...cam aiurea.Nu stiu scopul actiunilor mele,dar cunosc consecintele.

 The melodies I'll convey, I will believe in them
 The gentle rhythm I feel, makes me feel like crying
 It's always raining; the present turns to the future
 At least that's what I want to think

joi, 19 mai 2011

Nu inspirartie.Nu chestii.

Dupa atatea postari,in care m'am deschis publicului,cu o vaga usurinta,aproape iesita din comun,am constatat,tragic,ca nimeni nu ma vede cu adevarat. "Nu pot vedea sufletele"...dragut,nici eu,ce'i drept. Insa,mereu am admirat subiectivitatea ce inca isi pastreaza misterul,ce...atat de frumos,ne face pe noi sa descifram ceea ce se afla in spatele cuvintelor.
Pot spune ca mereu am fost adepta discutiilor deschise si ample. Pe teme din viata. Mereu mi'am terorizat the only friend,care acum "it's gone", cu o replica specifica'mi  "Vorbeste'mi despre viata". Nicioada nu am primit raspunsuri care sa ma multumeasca...dar,ce'i drept nici nu cred ca exista vreunul.
Poate parea surprinzator,insa niciodata nu am fost buna la romana. Lucru ce m'a cam "scos din pepeni",astfel incat am decis sa continui pe un drum "real". Sincer,mereu am fost fascinata de fizica,inca dintr'a 6'a cand ni s'a spus "Fizica este stiinta ce studiaza totalitatea fenomenelor din natura",mda...pana si azi imi amintesc asta atat de limpede.
Honestly...ma cam sperie oamenii. Nu pentru ca nu as fi ca ei,sau pentru ca nu as fi om,ci pentru ca...nah,cateodata nu le inteleg rostul actiunilor. Dar,va rog,pastrati'va diplomatia si nu ma luati cu "si tu esti om",credeti'ma...imi amintesc asta de fiecare data cand ma scol la 7 si ma gandesc ca am prima ora mate. Yeaaah...awesome!!!! 
Nu inteleg scopul postarii. Insa,in ultimele zile,o serie de "chestii", m'au cam bulversat,facandu'ma sa gandesc si mai aiurea decat obisnuiam. Astfel am decis sa mai las filosofatu' deoparte si sa fiu inca o banalitate intr'o lume banala.

P.S. Urasc eclerele si carnea de pui. Nu imi place sa fac curat si sa dau senzatia oamenilor ca pot avea incredere in mine. Intr'adevar,pot,numai ca...m'as simti eu incarcata. Nu suport responsabilitatile...si sa fiu acuzata de tampenii gen "insensibilitate".Si sunt destul de materialista,dar wtf man,pana la urma,cat traim pe pamant trebuie s'o facem cat mai bine..cand voi muri,o sa ma gandesc si la cealalta mantuire.

marți, 17 mai 2011

Sunday after the fight

 Si iata'ma aici,din nou,retraindu'mi propriile'mi ganduri.Momentele de disperare completa sunt atat de specifice mie...Cred ca,oricum,m'am obisnuit cu ele si ma complac in aceasta nestiinta,in acest haos al sentimentelor.
...Atatea vise au fost spulberate cu o dulce nepasare.Sau,cel putin,asa se credea. Fara a se sti ca totul are un motiv...s'a preferat distrugerea a tot ceea ce pana atunci se obisnuia a numi 'frumos'.
...In sinea ei stia ca acesta e singurul mod in care ii putea reda aripile,ce pentru un moment fusesera impietrite.
In ciuda milioanelor de pauze,in ciuda milioanelor de ganduri contradictorii ce ii cereau o pauza,ea a ales sa mearga inainte. Nu pentru ca asta ar fi vrut,ci pentru ca,din nou,a ales fericirea altora in ciuda fericirii sale.
...Simtea durerea. Dar,nu mai conta...desi,foarte egoist,facuse ceva ce stia ca trebuia facut. Sufletul ei zbura ca un zmeu in propriu'i corp. Se simtea,insa,atat de moarta. Nu pentru ca nu voia sa traiasca ci pentru ca nu voia sa fie din nou acuzata si invinovatita pentru suferinta celorlalti.
...Desi niciodata nu va intelege de ce,iarasi a ales singuratatea ca apogeu al vietii. Nu ii placea neaparat asta,dar stia ca daca va continua sa o tina legata de ea,nu va mai putea zbura. Nici ea nu era atat de dura,incat sa faca abstractie de si mai multe sentimente...ale celor din jur. Stia ca,facuse deja abstractie de sentimentele sale,mult prea mult. A incercat mereu sa le ignore,incat ele au coplesit'o...totul limitandu'se la a fi slab.
...Nu stiu scopul actiunilor mele,insa cunosc urmarile.
    
   For one last time,look me in the eyes,
   Just,tell me we're above the seven skies.
   We don't want to know what's behind our sweet lies.
    ...
    We are feeling,even now,how's the fight,
    But,we can make it fly,like a blue-eyed kite 
    Hold my hand and let's just join the night.
    ...
    Here's a never ending story to be continued...

vineri, 15 aprilie 2011

No Future.

 ...Cerul devenea din ce in ce mai albastru.Insa un albastru inchis,ca cel mai adanc abis,ca cel mai pierdut suflet...ca cei mai blanzi ochi.Deja,printre zecile de nori gri,ce se lasau purtati de vant,se intrevedeau stele. Nu se stie daca ploua,insa aerul era atat de umed...Printre amintirile sale,era si cea din acea noapte.Vazand silueta ei in intuneric,cu aceiasi ochi mari,cu acelasi par ce nu statea niciodata.Si totusi a plecat...Poate ca daca ar fi ramas acolo si suferinta,acum trecuta, nu ar mai fi aparut niciodata. Nimeni nu isi va mai aminti de acea noapte cu bucuria unei victorii,ci toti isi vor aminti cu gustul amar al pierderii...Zmeul zbura inalt in cer. In cele din urma,prinsese viteza,parea atat de indestructibil. Parca stelele il chemau...se ducea spre ele,desenand in acel aer umed sentimentele ciudate ale tuturor. Toti cei prezenti ,in sfarsit traiau in prezent.Si tot zbura si zbura...
...Doi ani,wow,chiar doi.Ciudat era ca,tocmai cand uitasera ,au trebuit sa'si aminteasca...Amintirile nu aduc niciodata nimic bun...Insa,acum...o singura amintire fusese de ajuns pentru a capta un zambet si alte regrete..."The present is a gift",probabil ca putini au inteles insa ceea ce voia de fapt sa insemne.
Amintirile s'au materializat prin cuvinte...pe care acum chiar el le rostea si,poate ca regreta...
Pff,partea ciudata era ca,pana si el stia ca nu este personajul principal in aceasta opera a unui viitor trecut.
....
"Exista mai multe cai,ce duc la acelasi adevar"...la multi ani!

marți, 5 aprilie 2011

Legends.

R.I.P Kurt Cobain ( 20 Feb. 1967-5 Apr. 1994).


joi, 24 martie 2011

Aceeasi stare.

...Aproximativ un an.Aproape ca mi'am cultivat infantilitatea. Cat de mult pot uri faptul ca nu am dat importanta lucrurilor marunte din viata mea,ca un simplu "buna".Dar,pe deoparte ma bucur,nu stiu din ce motiv,pur si simplu...
Azi,am resimtit acel sentiment.De pierdere completa.Nu'l pot descrie,nu prea vreau asta.Numai ca,ma bucur ca nu l'am uitat.Nu m'am schimbat intr'atat de mult incat sa nu'mi mai pot aminti.Pe atunci ma deranja aceasta stare.Fiecare rand ctit ma facea sa ma simt si mai neputicioasa si mai proasta si mai inexistenta.Dar imi placea,caci voiam sa descopar misterul.Acum stare ma binedispune,ma linisteste,ma calmeaza.Imi demonstreaza ca inca mai am amintiri,amintiri ce'mi marcheaza fiecare gand,fiecare pas...
Ciudat e ca,lucrurile s'au schimbat atat de mult in jurul meu,oamenii s'au schimbat atat de mult...dar acele cuvinte,ele sunt la fel.Acel sentiment e la fel.Acest lucru ma face sa uit de toate grijile inutile ce'mi apasa mintea.Dezamagirea provocata de lume dispare.Aproape ca nu mai simt repulsia fata de ei...wow!
Cred ca sunt fericita...si,de asemenea,cred ca fac cea mai mare prostie din toate timpurile,ma hranesc cu amintiri.Nu "din",ci "cu"....Dar e ok.E ok pentru ca trebuia sa'mi revin...nu stiam ca asta e calea.Se pare ca a venit singura la mine...cand nu o mai cautam.
De la un subiectivism impartial,evoluez la unul extrem de personal.Cred ca acum sunt eu.Ciudat,dar...chiar asta sunt eu.In cele din urma,am inteles o mare parte din cuvinte,pentru ca acum sa'mi amintesc cat de bine era cand nu le gaseam sensul,rostul,viata.
....
Ploaia mi'a luminat viata atunci...si cred ca de fiecare data cand va ploua voi putea adormi linistita,gandindu'ma ca nu mai am ce pierde.Ciudat este,insa, ca acum nu ploua. :)

marți, 15 martie 2011

Putere

   Dezastrele se afla la fiecare gura de aer pe care o tragem in piept.Puterea se duce...nu mai putem simti viata ce curge printr'un oxigen metalic.
Acele pauze,pe care le cerem,le imploram,se spulbera in holograma zilei de maine.Orizontul devine finit si putem pune bariere.Nu mai putem evada.Suntem proprii nostri prizonieri,intr'o carcera de gheata ce nu simte caldura.
Razboaiele psihologice,ce se desfasoara in acele minti obosite, nu vor sa mai ia sfarsit.
...
Apoi,exista momentele de pauza.
Respir!
Traiesc!
Respir!
....
  Reincepe totul.Haosurile acestea ne devoreaza simturile.Deodata suntem orbi,muti,surzi.Imaginea e distorsionata si ramane panica.Frica e constructiva.Nu te lasa!Te urmareste!E,oricum,cu tine oriunde te'ai ascunde.Pacat!Parerea de rau este produsa de lipsa gandirii,de lipsa vietii din moarte...barierele sunt puse,deja stim totul.
...
Oameni ce se tem de cunoastere suntem si noi?Ce vom face atunci?Cand,niciun secret nu va mai exista?!
...
Apoi,exista momentele de panica.
Nu am aer!
Nu pot trai!
Nu am aer!
....
Umanism stupid!

sâmbătă, 12 martie 2011

Riot!

-Scrum!
-Scrum!
-Scrum!

....

-De ce?

....

-E tot ceea ce focul lasa in urma'i rece.

marți, 22 februarie 2011

Diferite.

Prepared for new horizons.
So fucked up!
...
[Atat de stupid,gri si inconjurator,aleatoriu si provizoriu.Clar-obscur,scurt,curat,maret...lunatic.]


And now,I think it's time to listen to another happy ending story.

duminică, 13 februarie 2011

Don't Crush Me.

"All I know, Is all I feel
But I'm afraid to feel it

Don't crush me

Don't break me
Been trying to turn the end around
But I can see it coming
Don't rush me
Don't wake me
Make me forget"

joi, 3 februarie 2011

Fiind viu pentru a putea ingropa...

...si sufletul si spiritul si trupul
...si mintea si gandirea si  luciditatea
...si iubirea si ura si normalitatea
...si diferenta si egalitatea si vorbele
...si zambetele si lacrimile si soaptele
...si multimea si individul si manipularea
...si linistea si zgomotul si uitarea
...
...si victima si agresorul si martorul
...si binele si raul si nimicul
...si totul si mediocritatea si nepasarea
...si raspunsul si circumstanta si intrebarea
...si luminile si intunericul si griul
...si raiul si iadul si purgatoriul
...
...si pe mine si pe tine si pe noi
...si moartea si viata si un alt razboi

Scriind asta incercam sa explic lumea.Sau,poate doar sa o inteleg intr'un oarecare interes personal extrem de egoist.Oricum,eu sunt eu,iar voi?

duminică, 23 ianuarie 2011

"It is sick either way"

Run stupid child,run!
...
Run to save something that can't be saved!

marți, 11 ianuarie 2011

bullshit no 2



Momentan melodia pe care o ascult ma bine dispune,lucru ce face lumea mai putin melodramatica,deci ,oarecum,si pe mine.
Oficial,nu am chef de viata,dar mi'e frica de moarte...ca nah,sunt destul de lasa.Desi,ceva imi spune ca aceasta stare de lasitate si lipsa de detasare nu va mai dura mult.Surprinzator!Da,stiu.
Apoi,ma gandesc la ziua de azi.Zi in care am simtit frumosul miros al cimbrului in aerul poluat de autobuzele vechi.Stupid,insa mirosul acela m'a facut sa ma gandesc la o mai veche postare,'La portile Iadului.'
Si,in cele din urma realizez ca lumea e plina de gunoaie. Pana si cele ce le credeam reciclabile s'au dovedit a fi tinichele.Partea buna cand esti o fiinta mediocra si umana e ca te poti schimba destul de repede si intransigent,desi,poate ca,doar superficial.
Iar atunci cand observ lipsa de autocontrol si impartialitate...devin oarecum trista.Desi,nu pot spune ca ma intristeaza atat de mult pe cat ma revolta.Nu stiu daca exista o scuza,tind,de fapt, vreau sa cred ca nu.Stiti cum e,cui ii mai pasa de altii cand te scalzi in dulcea prostie,care e atat de comoda?Cand nu mai ai vointa,nu iti mai pasa de adevar?Adevarul lor este cel fals,numai ca este rostit de un om onest;sau poate doar in mintea lor ,pusa sub presiune,acel om mai e onest.
Dar,stiti acea zicala "Nu conteaza cat de lung ai parul,conteaza cat si cum gandesti".Mai nou observ ca se judeca dupa lungimea parului.Deplorabil!
Acum,fratilor,nu va mai amagiti,ca dreptatea nu exista.Exista falsitatea,inselatoria,ipocrizia,discriminarea.Nu mai visati la o dimensiune perfecta,cu oameni normali,caci astia care plutesc p'aci sunt vai de capul lor,dar numai normali nu's.Nu se va intampla niciodata.
Si nu,nu va sfaram visarea la o schimbare.Dupa cum spunea Blaga:
"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea"
Aleg sa va las pe voi sa descoperiti singuri misterul acestei lumi.Tot ce pot spune este ca,nu cred ca va va placea prea mult.
...
Nu vreau sa intaresc teoria conspirationista.In cele din urma,de ce sa stapanim lumea?De ce sa stapanim o mare groapa de gunoi?De ce sa fii comandantul suprem al unor nimicuri,dintre care doar 2% realizeaza ca exista o oarecare transcendenta?
...
Pentru voi: Kid Rock-Born Free.

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

To the Black Parade.

And talking about freedom.
...
The most important: you are free.

miercuri, 5 ianuarie 2011

Oameni si volume.

Si iar am trecut prin timpul asta.Timp atat de sfasietor,cu o arie vaga de superioritate.Am trecut atat de banal incat lucrurile importante au fost uitate.Si inca cum.
Unii inca mai asteapta salvarea.Altii si'au dat seama ca nu o vor gasi.Iar altii,au ramas lafel de mediocrii si totusi iubiti si idolatrizati.