joi, 23 septembrie 2010

The other miracle.

Non licet bovi, quod licet Jovi .

luni, 20 septembrie 2010

La portile Iadului.



    *Ochii ei mari priveau speriati si resemnati  portile de lemn ce semnalau intrarea in Iad.
Demonul Caronte isi ghida barca,fara insa a transimte vreo emotie,prin apa involburata cu disperarile celor ce se reflectau in ea.
Cerul era gri.Plumb,compact. Singura sursa de lumina era nimicul,ce nuanta spre mov.
    *II era teama.Si totusi stia ca acolo va sa ajunga.Nu voia durerea,cu atat mai putin chinul.Dar intelesese…stia ca asta ar fi urmat.
Nu si-a purificat pacatele,nici nu a vrut asta. Ba chiar a persistat in arta de a pacatui. Nepasare? Sau un pacat inevitabil?
Si totusi,la ce ar fi trebuit sa spere? La ce-ar fi trebuit sa se astepte?... Totul sau nimic.
Pai,nimicul o inconjura,dar unde a lasat totul?
    *Oare sa zbori departe de lume  e gresit?...Probabil ca da,caci altfel ea nu ar mai fi ceea ce a devenit .
Dincolo de aparenta imagine faciala, ce se forta sa nu transimta emotiile,interiorul ei simtea totul!Impotriva vointei.Asta,o agita si mai tare. Dar era déjà inauntru,deci nimic nu conta…nu mai conta.
Stia ca a gresit. Singura ei greseala era nepasarea,absenta. Si totul pentru ca nu se mai regasea in ea.Ci in departare.
     *Cobori din barca.Panica provocata de necunoscut.Iminenta!...Merse pe un drum ,ce ducea nicaieri,urma  sa  experimenteze ‘Divina Comedie’,sa se contopeasca cu ea,dar de data asta…nu in vizita.
Si singurul ei pacat era acela de a nu se regasi in ea insasi.
     *Regrete? Nu mai existau…ca un armonios ‘la la la’ in aerul de toamna,se pierdusera…
Cel putin,simtise ca lumea trece pe langa ea. Asta o facea fericita.Voia sa priveasca din exterior,in ansamblu. Asta obtinuse si asta o si condamnase.
Pacatul propriu-zis era undeva departe de inima ei.Dar ei inca ii era frica…Oare gresise?Nu se simtea vinovata. Traise,conform prorpiei filosofii de viata.
Vazuse in oameni instrumnte,era atat de aproape de ei,dar atat de departe…
Si singurul ei pacat era acela de a nu se regasi in ea insasi.
    *In cele din urma se abatu de la drum pentru a ajunge la EL…Acolo unde ,poate,ii era locul.
[…]


sâmbătă, 18 septembrie 2010

Rain


   Ploua.
        De curand am ajuns la concluzia ca ploaia ma inspira.Ma face sa traiesc.Sa regasesc.Sa ma regasesc.
        De ce?!...nu stiu.Nu mai stiu.Nu mai vreau sa stiu.
   Incep sa materializez fiecare picatura.Sunt egoista,stiu…mult prea!...Dar pentru mine ploaia nu a fost niciodata materie.A fost fantezie pura…viata si moarte,pasi spre infinit.
        Oare tot ce se atinge,simte…e materie?...Eu nu cred.
   Mai de graba, cineva a lasat o materie mai puternica.Poate pentru a-I face pe toti sa vada dincolo…dar,dincolo de ce?...Daca unii nu simt spiritualitatea,pot simti materia,caci e mai simplu.
  Oare asta nu e lasitate?...O teama,o frica…ce ii face pe oameni sa alega calea usoara,sa nu stie…sa nu vor sa stie.
         Greu de explicat.Extrem…Asta ma face o revolutionista. Contra proprie-mi firi…Ma face sa nu vreau sa fiu asa si totusi sunt!...
    Leg lucruri de lucruri,pe care,la randul lor,le leg de alte lucruri. Creez siruri intregi de cuvinte,contemplate prin stari,sentimente,prostie.
       De ce?...dar de fapt,de ce ce?...Ce anume vreau sa stiu cu atata nerabdare,cu atata pasiune,fata de ce?...
      Caci,toti ‘de ce-ii?’ din lume se reunesc intr-unul…unul care vrea sa stie tot.Dar ce e de fapt acel tot?...Origini,existenta,moarte,Apocalipsa?...viata?...
      Oare poate cineva sa raspunda? Sa-mi raspunda?...
Vedeti?...acestea sunt efectele ploii asupra mea. Ma inspaimnta reactia...
         
      E dur.Corect!E!....dar de ce e asa?...Pentru ca vreau eu sa fie,pentru ca pur si simplu e?...
Sentimentele sunt precum un caleidoscop. Unul diferit de celalat si totusi o multitudine…Multe,frumoase,urate…dar si uratul e frumos in felul lui…depinde de perceptia noastra asupra esteticii…
Ploua…din nou.


                                                                                                                                             4 august,2010.

Schimbari.Resemnari.



   Voi continua  sa-l regasesc prin cuvinte,prin pagini intregi.Poate prin momente de disperare,apatice,dulci,amare.Pana cand va disparea.

    Cateodata ai impresia ca unii oameni sunt sortiti sa fie aceiasi.Din lipsa lor de interes fata de schimbare.Din cauza faptului ca déjà se considera perfecti,divinitati,dincolo de materie. Si poate chiar au ajuns la perfectiune,poate si-au dat seama,poate nu.
    Nu sunt genul care nu da nicio sansa perfectiunii.Chiar dimpotriva! Cateodata chiar se ajunge la contemplarea spirituala,la adevar dupa cum spune Eminescu.Departe de iluzia materiei ce ne tine legati de un univers avar care nu e in stare sa riposteze.
    Da,dar daca totusi ma insel?Daca noi indivizii ne inselam?...Daca schimbarea vine cand nu vrei?  Nu poti riposta,te lasi posedat,dus de val,de iluzii.Nu vrei sa ripostezi,poate nici nu poti?...Poate crezi ca asa e mai bine,cand de fapt e mai rau.Sau  viceversa.
    Dar ceea ce tu,eu,ei nu stim ,este ca rezultanta schimbarii nostre actioneaza spre alte orizonturi vii.Schimbandu-le,Uimindu-le,Deziluzionandu-le,Omorandu-le.Dar noua nu ne pasa,pentru ca nu stim. De ce nu stim?!...Pentru ca asa a fost sa fie.
    Orizonturi legate de fantasme,de sperante,de cuvinte imprimate in interiorul spiritului.De necunoscutul deschis in fata ta.De drumul spre un obiectiv abstract:nimicul.
   Oare le distrugem?Oare le facem mai puternice?...Sau niciuna dintre acestea?...Poate putin din fiecare…
   In cele din urma orizontul dispare,lasand infinitul,in care pana si tu te pierzi.Dar nu cauti orizontul.Pentru ca era bine si cu el,dar este bine si fara el.Nu ti-a pasat atat de mult,nu l-ai vrut,nu ai optat pentru el…Pur si simplu,l-ai acceptat.Asa cum i-ai acceptat si plecarea,fara insa a te misca in vreun fel.
  
      Deci,cuvintele se vor sterge.Prea incet,cred,dar prea repede.Prea repede pentru a fi absorbite de suflet.Undeva raman,undeva se pierd…Si tu,nici nu le ai dar nici nu le pierzi.Poate pentru ca nu ai ce pierde.

                                                                                                                                         17 septembrie 2010 (23.59)