...Cerul devenea din ce in ce mai albastru.Insa un albastru inchis,ca cel mai adanc abis,ca cel mai pierdut suflet...ca cei mai blanzi ochi.Deja,printre zecile de nori gri,ce se lasau purtati de vant,se intrevedeau stele. Nu se stie daca ploua,insa aerul era atat de umed...Printre amintirile sale,era si cea din acea noapte.Vazand silueta ei in intuneric,cu aceiasi ochi mari,cu acelasi par ce nu statea niciodata.Si totusi a plecat...Poate ca daca ar fi ramas acolo si suferinta,acum trecuta, nu ar mai fi aparut niciodata. Nimeni nu isi va mai aminti de acea noapte cu bucuria unei victorii,ci toti isi vor aminti cu gustul amar al pierderii...Zmeul zbura inalt in cer. In cele din urma,prinsese viteza,parea atat de indestructibil. Parca stelele il chemau...se ducea spre ele,desenand in acel aer umed sentimentele ciudate ale tuturor. Toti cei prezenti ,in sfarsit traiau in prezent.Si tot zbura si zbura...
...Doi ani,wow,chiar doi.Ciudat era ca,tocmai cand uitasera ,au trebuit sa'si aminteasca...Amintirile nu aduc niciodata nimic bun...Insa,acum...o singura amintire fusese de ajuns pentru a capta un zambet si alte regrete..."The present is a gift",probabil ca putini au inteles insa ceea ce voia de fapt sa insemne.
Amintirile s'au materializat prin cuvinte...pe care acum chiar el le rostea si,poate ca regreta...
Pff,partea ciudata era ca,pana si el stia ca nu este personajul principal in aceasta opera a unui viitor trecut.
....
"Exista mai multe cai,ce duc la acelasi adevar"...
la multi ani!
