Fiind viu pentru a putea ingropa...

...si sufletul si spiritul si trupul
...si mintea si gandirea si  luciditatea
...si iubirea si ura si normalitatea
...si diferenta si egalitatea si vorbele
...si zambetele si lacrimile si soaptele
...si multimea si individul si manipularea
...si linistea si zgomotul si uitarea
...
...si victima si agresorul si martorul
...si binele si raul si nimicul
...si totul si mediocritatea si nepasarea
...si raspunsul si circumstanta si intrebarea
...si luminile si intunericul si griul
...si raiul si iadul si purgatoriul
...
...si pe mine si pe tine si pe noi
...si moartea si viata si un alt razboi

Scriind asta incercam sa explic lumea.Sau,poate doar sa o inteleg intr'un oarecare interes personal extrem de egoist.Oricum,eu sunt eu,iar voi?

"It is sick either way"

Run stupid child,run!
...
Run to save something that can't be saved!

bullshit no 2

Momentan melodia pe care o ascult ma bine dispune,lucru ce face lumea mai putin melodramatica,deci ,oarecum,si pe mine.
Oficial,nu am chef de viata,dar mi'e frica de moarte...ca nah,sunt destul de lasa.Desi,ceva imi spune ca aceasta stare de lasitate si lipsa de detasare nu va mai dura mult.Surprinzator!Da,stiu.
Apoi,ma gandesc la ziua de azi.Zi in care am simtit frumosul miros al cimbrului in aerul poluat de autobuzele vechi.Stupid,insa mirosul acela m'a facut sa ma gandesc la o mai veche postare,'La portile Iadului.'
Si,in cele din urma realizez ca lumea e plina de gunoaie. Pana si cele ce le credeam reciclabile s'au dovedit a fi tinichele.Partea buna cand esti o fiinta mediocra si umana e ca te poti schimba destul de repede si intransigent,desi,poate ca,doar superficial.
Iar atunci cand observ lipsa de autocontrol si impartialitate...devin oarecum trista.Desi,nu pot spune ca ma intristeaza atat de mult pe cat ma revolta.Nu stiu daca exista o scuza,tind,de fapt, vreau sa cred ca nu.Stiti cum e,cui ii mai pasa de altii cand te scalzi in dulcea prostie,care e atat de comoda?Cand nu mai ai vointa,nu iti mai pasa de adevar?Adevarul lor este cel fals,numai ca este rostit de un om onest;sau poate doar in mintea lor ,pusa sub presiune,acel om mai e onest.
Dar,stiti acea zicala "Nu conteaza cat de lung ai parul,conteaza cat si cum gandesti".Mai nou observ ca se judeca dupa lungimea parului.Deplorabil!
Acum,fratilor,nu va mai amagiti,ca dreptatea nu exista.Exista falsitatea,inselatoria,ipocrizia,discriminarea.Nu mai visati la o dimensiune perfecta,cu oameni normali,caci astia care plutesc p'aci sunt vai de capul lor,dar numai normali nu's.Nu se va intampla niciodata.
Si nu,nu va sfaram visarea la o schimbare.Dupa cum spunea Blaga:
"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea"
Aleg sa va las pe voi sa descoperiti singuri misterul acestei lumi.Tot ce pot spune este ca,nu cred ca va va placea prea mult.
...
Nu vreau sa intaresc teoria conspirationista.In cele din urma,de ce sa stapanim lumea?De ce sa stapanim o mare groapa de gunoi?De ce sa fii comandantul suprem al unor nimicuri,dintre care doar 2% realizeaza ca exista o oarecare transcendenta?
...

Pentru voi: Kid Rock-Born Free.

To the Black Parade.

And talking about freedom.

...

The most important: you are free.

Oameni si volume.

Si iar am trecut prin timpul asta.Timp atat de sfasietor,cu o arie vaga de superioritate.Am trecut atat de banal incat lucrurile importante au fost uitate.Si inca cum.

Unii inca mai asteapta salvarea.Altii si'au dat seama ca nu o vor gasi.Iar altii,au ramas lafel de mediocrii si totusi iubiti si idolatrizati.

Haosuri.

Toate pacile din lume duc la acelasi razboi.Unul plin de violenta psihica.Plin de acea fuga in jurul cercului.Cerc ce nu are inceput sau sfarisit.Acel razboi ce se invarte in jurul flacarilor inghetate.Culorile lor si'au pierdut nuantele.Totul este atat de negliajat,atat de rece,atat de fascinant si iragiungibil.
Toate vorbele din lume duc la aceeasi tacere.Tacere transcendenta, plina de ura si reprosuri.Vorbele sunt atat de nespuse incat rasuna in aer.Aerul e doar o poluare.Provocata de toate sentimentele din jur,ce se elibereaza.Nimic nu mai e pur,nimic nu mai e sincer.Oricum,nu mai cerem asta.
Toate vietile din lume duc la aceeasi moarte.Moarte plina de durere.Durerea celor din jur.Inimile ard.Durerea trece pe langa ele,lovindu-le cand mai putin se asteapta.Focul,oricum,va arde mereu.Chiar si atunci cand este stins.In cele din urma mortul este uitat.Ea reuseste sa ia totul.Si ii este atat de usor.
Toate regretele din lume duc la aceeasi nepasare.Nepasare ce te trage dupa ea.Te scufunzi in abisul necunoscutului.Al uitarii.Sentimentul e unul placut.Totul e atat de simplu acum.Atat de simplu incat,oricum,nu'l vei intelege.Apa e rece.Raceala iti ingheata amintirile.Amintiri care nu au existat niciodata.

...
Oricum,nu are un sfarsit.Nu va avea niciodata,pentru ca nu vreau eu.

Recunoastere.

Ciudat,insa risc sa devin o alta ciudata nepasatoare,obsedata de sine si sfaramatoare de suflete.
Pierd rima,ceea ce este fatal pentru un poet,nu ca as fi unul,insa tin sa precizez, ca pesimismul meu m'a facut sa ma privesc mereu dintr'o perspectiva obiectiva.
Oscilez intre bine si rau,ortodoxism si ateism.Cateodata,ma tem ,ma tem sa nu fiu respinsa de societate pentru ceea ce sunt,ceea ce simt...respectiv pentru curajul pe care il am de la un timp.Curaj ce ma face sa strig in gura mare "Go to hell".Imi exprim emotiile cu o vulgaritate iesita din comun,devin atat de egoista.
Cateodata,probabil cel mai des,sunt asa un copil.Unul ratacit,cu pierderi excesive de personalitate.
Iar ei,ei ma catalogheaza ca pe o anarhista  inteligenta,ce asculta muzica ciudata.
Hehe...de as fi macar 1% asa cum as vrea ,asa cum ar trebui.
...
In cele din urma,voi cititorilor,veti uita de mine,ca si cum n'as fi existat.Eh,o data ce te obisnuiesti cu gandul,devine so easy de acceptat.


Pentru voi :Nightwish-The poet and the pendulum.

Legends.

R.I.P John Lennon (9 Oct. 1940 – 8 Dec. 1980).  

Seek.

Oricum,ma streseaza si distruge faptul ca imi pasa prea mult.
Efectiv nu vreau sa ma implic,sa'mi pese.
De ce sunt empatica?...God?!
Hey!...De acolo de unde esti,ma auzi?
Devin ca tine! Si nu vreau asta.
Ma coplesesc emotiile,sentimentele.
Ma abat de la drum atat de usor....
Sunt atat de lasa!
Nu vreau sa fiu ca tine!...Sau vreau?
Nu vreau sa fiu ceea ce am ajuns.
Oricum,e deja prea tarziu...si...
Nici macar nu am trait atat de mult incat sa disper.
Nu vreau dependente,de niciun fel.
Vreau liberatatea unui copil,intelepciunea unui batran...
Indiferenta unui tanar.
Vreau doar aparenta vietii!
Poate asta e diferenta dintre mine si tine.
...
De fapt,m'ar speria inlaturarea emotiilor.
Iar as fi suspendata de un pendul.
Poate,ca as avea nepasarea suficienta...
Pentru a nu imi mai fi frica...
Pentru a pune capat.
Mi'e prea frica de asta!
Atat de frica...fug.
Tu ai putut.Sau,poate ca luciditatea si ratiunea ta...erau departe.
Poate ca ai stiut.Ca ai avut puterea.
...
Tu,ma auzi?...De oriunde esti acum.
Pacat,ai disparut prea repede.
Incat,imi regret infantilitatea.
Poate ...daca m'as fi nascut cu 30 de ani mai devreme...
Poate e mai bine asa...


Te iubesc lume cruda!

[Nu este o poezie]

Snuff.

Snuff will always be a different song.

It will keep inside old memories,that will blow my mind everytime I hear it.

"Bury all your secrets in my skin

Come away with innocence and leave me with my sins

The air around me still feels like a cage

And love is just a camouflage for what resembles rage again"